In cazul in care, considerati ca v-au fost incalcate drepturile legale si sunteti nemultumiti de felul in care v-a fost solutionata o cerere depusa in baza Legilor proprietatii (Legea 18/1991, rep., Legea 169/1997, Legea 1/2000, Legea 247/2005), puteti formula o petitie, cerere, contestatie, plangere si consideram ca cele expuse mai jos v-ar fi deosebit de utile.
A. MIJLOACE DE PLANGERE ADMINSISTRATIVA:
Unde se depune petiţia:
1) Primăria. Dacă unei persoane i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă mai mică decât cea avută anterior colectivizării, dar care se încadrează în limitele legale, atunci ea va putea solicita primăriei reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru suprafaţa restantă, în temeiul art. 9 din Legea 18/ 1991, republicată.
2) Comisia Judeţeană. Conform art. 52 din Legea nr. 18 din 1991, republicată, comisia judeţeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională, competentă să
soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze masurile stabilite de consiliile locale.
Împotriva hotărârii comisiei locale puteţi formula o contestaţie care va fi adresată comisiei judeţene. Aceasta trebuie să fie înaintată comisiei judeţene în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii comisiei locale. Contestatia se depune la Comisia locala, care o va inainta Comisiei Judetene.
Comisia judeţeană este obligată să comunice hotărârea, celor interesaţi, prin scrisoare cu confirmare de primire. Termenul legal de soluţionare a unei contestaţii administrative este de 30 de zile de la data înregistrării acesteia (art. 53 din Lege).
Contestaţia dumneavoastră se va întemeia pe dispoziţiile art. 51 din Legea nr.18/ 1991 republicată, care prevăd că soluţionarea contestaţiilor şi confirmarea sau modificarea măsurilor stabilite de comisiile locale sunt în sarcina comisiei judeţene.
3) Împotriva abaterilor disciplinare sau abuzurilor funcţionarilor publici – ai primăriei, ai prefecturii, ai Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară – puteţi adresa plângere:
3.1 Comisiei de disciplină din cadrul instituţiei unde lucrează:
În baza Hotărârii Guvernului nr. 1210 din 2003, comisia de disciplină are următoarele atribuţii principale:
- cercetează abaterile disciplinare pentru care a fost sesizată;
- propune aplicarea uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute în art. 70 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare: avertismentul, mustrarea, diminuarea drepturilor salariale, suspendarea dreptului de avansare, trecerea într-o funcţie inferioară cu diminuarea corespunzătoare a salariului, destituirea din funcţie.
- propune menţinerea, modificarea sau anularea sancţiunii disciplinare aplicate, în cazul în care această măsură a fost contestată la conducătorul autorităţii sau instituţiei publice;
- întocmeşte rapoarte cu privire la fiecare cauză pentru care a fost sesizată, pe care le înaintează conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
Sesizarea trebuie să cuprindă:
- numele, prenumele, domiciliul şi, după caz, locul de muncă şi funcţia deţinută de persoana care a formulat sesizarea;
- numele, prenumele şi, dacă este posibil, compartimentul în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public a cărui faptă este sesizată;
- descrierea faptei care constituie obiectul sesizării;
- arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;
- data şi semnătura.
Atenţie!
Sesizarea se formulează în scris şi este însoţită, atunci când este posibil, de înscrisurile care o susţin.
Important!
Sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă de către persoana vătămată, dar nu mai târziu de două luni de la data săvârşirii faptei care constituie abatere disciplinară.
Important!
Indiferent cărei autorităţi sau instituţii publice îi este adresată sesizarea, aceasta se depune de către funcţionarul public care a primit-o, la secretarul comisiei de disciplină, care are obligaţia să o înregistreze şi să o prezinte preşedintelui comisiei de disciplină în termen de maximum două zile de la data înregistrării.
3.2 Organului superior ierarhic:
Sesizările pot privi următoarele abateri, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să constituie infracţiuni:
- refuzul nejustificat al funcţionarului de a înmâna persoanei îndreptăţite procesul-verbal
de punere în posesie, schiţa imobilului, adeverinţa de proprietate, titlul de proprietate sau orice alt act emis în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate;
- refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu;
- omiterea înştiinţării proprietarilor vecini cu privire la data la care se vor efectua măsurători ale lotului vecin cu al lor;
- neglijenţa în rezolvarea lucrărilor;
- tergiversarea soluţionării unei cereri;
- întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
- întocmirea unor acte cu înscrierea greşită a numelui proprietarului, vecinilor sau cu nerespectarea condiţiilor impuse de lege;
- înscrierea în actele emise a unor suprafeţe necorespunzătoare cu realitatea din teren;
- neînştiinţarea proprietarilor cu privire la modificările survenite în sistemul de identificare a parcelelor, modificări care trebuie menţionate în actul de proprietate;
- atitudinea negativă a funcţionarului, în scopul intimidării sau a renunţării la pretenţii a
persoanei îndreptăţite;
- atitudinile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu;
- oferirea cu rea-credinţă, sau din neglijenţă a unor informaţii contrare realităţii, care sunt
de natură să producă o vătămare a dreptului dumneavoastră;
- intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;
- nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter;
- încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind funcţionarii publici.
Atenţie!
Organul ierarhic superior poate fi sesizat şi cu privire la conduita persoanelor care desfăşoară activităţi în cadrul instituţiilor publice, pe bază contractuală, fiind supuşi regimului Codului Muncii.
Atenţie!
În categoria funcţionarilor publici, în înţelesul legii penale, intră şi persoanele autorizate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, dar care lucrează ca liber profesionişti.
În plângerile formulate împotriva persoanelor autorizate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, puteţi solicita suspendarea autorizaţiei acestora şi efectuarea unui control de calitate în cazul dumneavoastră.
Pentru abuzurile săvârşite de către prefecţi, vă puteţi adresa Ministerului
Administraţiei şi Internelor, acesta fiind competent să:
- verifice temeinicia plângerii şi să efectueze cercetări cu privire la existenţa faptei;
- aplice sancţiuni administrative funcţionarilor care se fac vinovaţi;
- în măsura în care faptele săvârşite constituie abateri grave care pot fi infracţiuni, acesta
este obligat să sesizeze organele de urmărire penală, şi să comunice persoanei, care a
formulat sesizarea, trimiterea dosarului către parchet.
4) Prefectul, în calitatea sa de preşedinte al comisiei judeţene, poate fi sesizat cu privire la conduita primarilor care împiedică, în orice mod, reconstituirea dreptului de proprietate în termenele şi în condiţiile stabilite de lege (art. 13 din Legea 1/2000).
Potrivit art. 109 din Legea 18 republicată, modificată prin Legea 400/2002, prefectul, în calitatea sa de reprezentant al Guvernului şi de preşedinte al comisiei judeţene, este competent să dispună sancţionarea primarilor care întârzie sau blochează în mod nejustificat aplicarea legii.
5) Avocatul Poporului poate fi sesizat cu privire la:
- actele administrative ale autorităţilor administraţiei publice prin care s-au încălcat drepturile şi libertăţile persoanelor fizice, cum ar fi procesele-verbale de punere în posesie, schiţele de stabilire a amplasamentelor, adeverinţele de proprietate, titlurile de proprietate etc;
- tăcerea organelor administraţiei publice la cererile dumneavoastră;
- emiterea tardivă a actelor.
Atenţie!
Dacă cererea face obiectul unei cauze aflate pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau dacă a
format obiectul unei judecăţi, Avocatul Poporului nu mai poate interveni.
Modalităţi de lucru în soluţionarea cererilor de către Avocatul Poporului:
- Sesizează autorităţile şi instituţiile publice care au încălcat drepturile sau libertăţile persoanelor fizice – în cazul în care petiţia este întemeiată;
- Sesizează autorităţile publice ierarhic superioare – în cazul în care autoritatea administraţiei publice sau funcţionarul public nu înlătură, în termen legal, ilegalităţile comise;
- Sesizează Guvernul cu privire la orice acte administrative sau fapte ilegale ale administraţiei publice centrale sau ale prefecţilor;
- Sesizează Parlamentul – în cazul în care Guvernul nu adoptă măsurile privitoare la ilegalitatea actelor administrative sau faptelor ilegale, semnalate de Avocatul Poporului;
- Anchetează, cere autorităţilor administraţiei publice orice informaţii sau documente necesare anchetei, audiază şi ia declaraţii de la conducătorii autorităţilor administraţiei publice şi de la orice funcţionar care poate da informaţiile necesare soluţionării cererii;
- Emite recomandări care nu pot fi supuse controlului parlamentar şi nici controlului judecătoresc. Prin recomandările emise, Avocatul Poporului sesizează autorităţile administraţiei publice asupra ilegalităţii actelor sau faptelor administrative.
Atenţie!
Petiţia trebuie adresată Avocatului Poporului în termen de 12 luni de la data la care persoana vătămată a luat cunoştinţă de faptele care fac obiectul plângerii.
Important!
Răspunsul formulat de Avocatul Poporului prin care se constată nerespectarea dispoziţiilor legale în timpul întocmirii unui act administrativ constituie o probă foarte importantă care poate fi adusă în faţa instanţei.
6) Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii a Camerei Deputaţilor sau cea a Senatului:
- examinează petiţiile primite şi cercetează abuzurile semnalate prin aceste petiţii;
- efectuează anchete asupra abuzurilor sesizate, în cazurile în care Camera sau Senatul dispun aceasta, ca urmare a prezentării unei cereri în faţa Camerei Deputaţilor sau a Senatului.
În exercitarea atribuţiilor arătate anterior, Comisiile:
- solicită rapoarte, informaţii şi documente de la autorităţile publice;
- controlează modul în care ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice îndeplinesc Programul de guvernare aprobat de către Parlament.
- examinează petiţiile primite şi realizează anchete pentru cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petiţii.
7) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau interes legitim, printr-un act administrativ emis de o autoritate publică (proces-verbal de punere în posesie, schiţă de stabilire a amplasamentelor, adeverinţele de proprietate, titlurile de proprietate, etc) trebuie să solicite autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ, conform procedurii de la punctul B.I.10.
Atenţie!
Termenul în care poate fi depusă această cerere este de 30 de zile de la data comunicării
actului.
Important!
Pentru motive temeinice, plângerea poate fi introdusă şi peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la emiterea actului.
O astfel de plângere prealabilă poate fi introdusă şi de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ adresat altei persoane, în termen de 6 luni din momentul când a luat cunoştinţă pe orice cale de existenţa acestuia, dar nu mai târziu de 6 luni de la emiterea lui.
Plângerea dumneavoastră se va întemeia pe dispoziţiile art. 7 din Legea 554/ 2004.
Atenţie!
Plângerea poate fi depusă şi la organul ierarhic superior, conform celor arătate mai sus, la
punctul A I 3.2.
Important!
Autoritatea sesizată este obligată să răspundă petiţiei dumneavoastră în termen de 30 de zile de la înregistrarea ei.
Ce trebuie să cuprindă petiţia
- Numele complet al instituţiei căreia îi este adresată;
- Denumirea compartimentului;
Atenţie!
Instituţia unde trebuie să depuneţi petiţia este cea corespunzătoare problemei dumneavoastră, potrivit listei de mai sus.
- Funcţia persoanei căreia îi este adresată;
- Informaţii complete referitoare la datele dumneavoastră de identificare (nume, prenume, domiciliu);
Atenţie!
Dacă doriţi să primiţi corespondenţa la o altă adresă decât cea de domiciliu, trebuie să specificaţi acest lucru în petiţie.
- textul legal în baza căruia faceţi sesizarea;
- descrierea vătămărilor produse (drepturile şi libertăţile încălcate, fapte invocate);
- autoritatea administrativă sau funcţionarul public implicat;
- dovada faptelor vătămătoare;
- solicitarea dumneavoastră: cercetarea faptelor şi remedierea situaţiei, sancţionarea
funcţionarului public, anularea actului etc;
- precizarea autorităţilor publice care au fost sesizate anterior;
- orice alte acte care pot susţine sesizarea, dar numai în copie;
- data şi semnătura dumneavoastră.
Unde trebuie depusă petiţia
Petiţia dumneavoastră trebuie depusă la compartimentul însărcinat să ţină registrul special pentru petiţii şi sesizări, din cadrul instituţiei sesizate.
Atenţie!
Nu uitaţi să cereţi dovada înregistrării cererii dumneavoastră.
Important!
Dacă, prin abuz, instituţia căreia vă adresaţi refuză primirea petiţiei dumneavoastră, atunci o puteţi trimite prin poştă, iar avizul de expediţie reprezintă dovada de petiţionare.
B. Mijloace de plângere judiciare
I. Instanţele civile şi de contencios administrativ
Unde se depune şi ce trebuie să cuprindă plângerea
1) Împotriva hotărârii comisiei judeţene (art.53, alin 2 din Legea 18), a ordinului prefectului sau a oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului (art.54, alin 2), în condiţiile cap. III din Lege se poate face plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare, în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată.
2) În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia
judeţeană sau punerea efectiv în posesie, persoana nemulţumită poate face plângere la tribunalul în circumscripţia căruia se află terenul (art. 64 din Legea 18/1991 republicată).
Dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să vă înmâneze imediat titlul de proprietate sau să execute punerea în posesie. În caz contrar, vă puteţi adresa instanţei judecătoreşti, potrivit dispoziţiilor art. 53, alin 2 (vezi punctul B. I. 1).
3) În situaţia în care au fost emise titluri de proprietate unor persoane diferite cu privire la
acelaşi teren, conform art. III din Legea nr. 169 din 1997 şi art. 63 din Legea nr. 18/1991
republicată, persoanele îndreptăţite, pot cere constatarea nulităţii absolute a titlului atribuit celeilalte persoane. În acest scop se vor adresa tribunalului în circumscripţia căruia se află terenul. Constatarea nulităţii actului are ca efect desfiinţarea retroactivă a acestuia, ca şi cum acesta nu ar fi existat niciodată. Actele încheiate în baza actului nul vor fi şi ele nule.
De asemenea, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit art. III din Legea nr. 169 din 1997 şi art. 63 din Legea nr. 18/1991 şi dispoziţiilor civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:
- actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri;
- actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraşelor sau municipiilor;
- actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege (art. 24 din Legea nr. 18/1991, republicată);
- actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;
- actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20 (art. 21 din Legea nr. 18/1991, republicată), în localităţile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;
- actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20 (art. 21 din Legea nr. 18/1991, republicată) şi în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a reconstituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptăţite de lege;
- transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condiţiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;
- actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale – case de locuit, creşe, grădiniţe, cantine, cămine culturale, sedii şi altele asemenea – care au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege (art. 29 din Legea nr. 18/1991, republicată).
Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror şi de orice alte persoane care justifică un interes legitim.
4) Terţii, care au fost vătămaţi în drepturile lor şi care au deja un titlu de proprietate privată asupra terenului, pot folosi acţiunea în revendicare. Aceasta trebuie introdusă la judecătoria în circumscripţia căreia se află terenul. Această situaţie apare atunci când o persoană posedă efectiv imobilul sau terenul, iar alta are asupra acelui imobil sau teren un drept de proprietate constat prin titlu.
Posesorul se poate adresa la rândul său instanţei, atunci când a pierdut posesia. În acest sens el va formula actiune posesorie.
5) Dacă, urmare a realizării lucrărilor de cadastru, datele definitorii ale fiecărei parcele care se aduc la cunoştinţa proprietarilor potrivit legii (art. 12 din Legea nr. 7 din 1996 cu modificările ulterioare), nu sunt exacte, proprietarul poate face contestaţie în scris, în termen de 60 de zile de la comunicare, la oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară. Cei nemulţumiţi de modul de soluţionare a contestaţiilor pot face plângere la tribunalul în circumscripţia căruia se află oficiul judeţean de cadastru sesizat, secţia de contencios administrativ.
6) Dacă, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că:
- înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
- dreptul înscris a fost greşit calificat;
- nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
- înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală a imobilului;
atunci orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară. Cererea va fi adresată tribunalului în circumscripţia căruia se află oficiul judeţean de cadastru şi publicitate imobiliară. Acţiunea în rectificare va fi introdusă în mod asemănător cu punctul anterior.
7) Dacă se constată unele diferenţe între suprafeţele înscrise în actele de proprietate şi situaţia reală din teren, plusurile şi minusurile se compensează între proprietarii în cauză. Orice neînţelegeri cu privire la aceasta se vor soluţiona de judecătoria în circumscripţia căruia se află terenurile, potrivit art. 64 din Legea 7 din 1996 şi art. 584 din Codul Civil printr-o actiune in granituire.
De asemenea, puteţi contesta pe cale administrativă actul emis care cuprinde astfel de nereguli, după aceeaşi procedură cu cea prevăzută la punctul 10 al acestui capitol.
Acţiunea în prestaţie tabulară poate fi introdusă atunci când există un singur exemplar din înscris, iar pârâtul refuză predarea acestuia în vederea efectuării înscrierii, instanţa putând dispune efectuarea înscrierii. Instanţa competentă este tribunalul în raza teritorială a căruia se află biroul de carte funciară unde trebuie făcută înscrierea.
9) Acţiunea în prestaţie tabulară specială se introduce în temeiul art. 30 din Legea 7 din 1996 de către un dobânditor anterior care solicită acordarea unui rang preferenţial înscrierii sale faţă de înscrierea efectuată la cererea unui terţ, care a dobândit imobilul ulterior, cu titlu gratuit, sau a fost de rea credinţă. Acţiunea se introduce la tribunalul în raza teritorială a căruia se află biroul de carte funciară unde au fost făcute înscrierile.
10) Dacă sunteţi nemulţumit de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu aţi primit nici un răspuns în termenul legal, atunci vă puteţi adresa, conform art. 8, alin. 1 din Legea 554/2004, tribunalului administrativ-fiscal în circumscripţia căruia aveţi domiciliul, solicitând anularea actului, în tot sau în parte, repararea pagubei şi daune morale. De asemenea, vă puteţi adresa instanţei şi pentru nesoluţionarea în termen sau pentru refuzul nejustificat de soluţionare a acesteia.
Atenţie!
Instanţei judecătoreşti vă puteţi adresa numai după ce aţi parcurs procedura prealabilă, descrisă la punctul A, 7.
Termenul în care vă puteţi adresa instanţei este de 6 luni de la data:
- primirii răspunsului la plângerea prealabilă;
- expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
- comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii.
Important!
Pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai
târziu de un an de la data emiterii actului.
Acţiunea în contencios administrativ se întemeiază pe dispoziţiile art. 52 din Constituţie,
care îndreptăţeşte persoana vătămată într-un drept al său, de o autoritate publică, printr-un
act administrativ, sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. De asemenea, art. 1, alin. 1 din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Potrivit art. 2, alin. 2 din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, precum şi faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Atenţie!
Se consideră nesoluţionare în termenul legal a unei cereri faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii respective, dacă prin lege nu se prevede alt termen (art. 2, alin. 1, lit. g din Legea 554/ 2004).
Hotărârea pronunţată de tribunalul administrativ-fiscal poate fi atacată cu recurs la secţia de contencios administrativ a curţii de apel în circumscripţia căreia se află instituţia publică.
11) Dacă persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori un interes legitim, ca urmare a existenţei unui conflict de interese se poate adresa secţiei de contencios administrativ a tribunalului, în circumscripţia căruia se află instituţia, pentru constatarea
nulităţii absolute a actului astfel emis, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei.
Plângerea dumneavoastră se va întemeia pe dispoziţiile art. 73(2), art. 75, art. 76(2), art. 78 şi art. 79(4) din Legea 161 din 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi pe dispoziţiile art. 1 din Legea 554/2004.
Important!
Puteţi cere constatarea nulităţii actului administrativ emis de o persoană care se afla în situaţia unui conflict de interese, numai dacă fapta a fost săvârşită după data de 21 aprilie 2003, data intrării în vigoare a Legii 161 din 2003.
Se află în conflict de interese:
- Persoana care exercită funcţia de prefect ori subprefect şi care emite un act administrativ sau încheie un act juridic ori participă la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei sale, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I;
- Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti, dacă emit un act administrativ sau încheie un act juridic ori emit o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I;
- Funcţionarul public care:
-este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii de afaceri;
-participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionarii publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I*;
-poate fi influenţat în deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice de interesele sale materiale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I* pot influenţa.
Atenţie!
Constatarea nulităţii actului are ca efect înlăturarea acestuia, ca şi cum nu ar fi existat niciodată. Ca o consecinţă a acestui fapt, toate actele făcute în virtutea actului anulat sunt şi ele nule.
Competenţe:
- instanţa va dispune administrarea probelor materiale necesare soluţionării cauzei;
- va audia martorii şi va oferi posibilitatea părţilor să pună concluzii;
- în urma administrării tuturor probelor instanţa va pronunţa o hotărâre, conform intimei sale convingeri.
Important!
* Prin rude de gradul I se înţeleg mama şi tatăl funcţionarului public, precum şi copiii acestuia.
Soluţia pronunţată de instanţă este supusă cailor de atac prevăzute de lege.
Unde trebuie depusă cererea
Cererea trebuie depusă personal sau prin mandatar la registratura instanţei competente cu soluţionarea ei sau poate fi trimisă prin poştă, avizul de expediţie reprezentând dovada depunerii cererii.
Atenţie!
Nu uitaţi să cereţi dovada înregistrării cererii!
Important!
Cererea trebuie depusă în termenul stabilit de lege, în caz contrar pierzând posibilitatea de a vă adresa instanţei pentru acea problemă.
II. Instanţele penale
Dacă un funcţionar public săvârşeşte una din următoarele fapte penale, puteţi face plângere penală împotriva acestuia.
1) Tulburarea de posesie – art. 220 din Codul Penal
Este fapta persoanei care ocupă, în întregime sau în parte, fără drept, un imobil care aflat
în posesia altuia.
Exemplu:
Un vecin ocupă o parte din terenul dumneavoastră, arând peste cultura dumneavoastră pentru a planta ceea ce îl interesează pe el.
2) Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri – art. 242 din Codul Penal
Reprezintă fapta persoanei care sustrage ori distruge un dosar, registru, document sau orice alt înscris care se află în păstrarea ori deţinerea unui organ sau unei instituţii publice.
Exemplu:
Funcţionarul care trebuia să înainteze comisiei cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, sustrage ori distruge această cerere.
3) Abuzul în serviciu contra intereselor persoanei – art. 246 din Codul Penal
Este fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta produce o vătămare intereselor legale ale unui persoane.
Potrivit art. 109 din Legea 18/1991, modificată prin Legea 400/2002, membrul comisiei locale sau judeţene care împiedică în orice mod, sau întârzie în mod nejustificat reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietare, ori eliberarea titlului către persoanele îndreptăţite, sau eliberează nejustificat titlu de proprietate pe baza unor mărturii despre care au avut cunoştinţă ca sunt false, se face vinovat de abuz în serviciu contra intereselor persoanei.
Exemplu:
Funcţionarul public atribuie unei persoane un lot pe un alt amplasament decât cel anterior
colectivizării, unde valoarea terenului este mai mică, deşi lotul ar fi disponibil şi pe vechiul amplasament.
4) Neglijenţă în serviciu – art. 249 din Codul Penal
Constă în încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu,
prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, cauzând o vătămare importantă intereselor legale ale unui persoane.
Exemplu:
Funcţionarul care trebuia să afişeze la sediul primăriei textul de lege care prevedea termenul legal în care puteau fi depuse cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, omite să facă acest lucru. Prin urmare un cetăţean introduce cererea după trecerea termenului, ceea ce face imposibilă reconstituirea dreptului său de proprietate, deşi avea dreptul.
5) Purtarea abuzivă – art. 250 din Codul Penal
Constituie fapta funcţionarului public care întrebuinţează expresii jignitoare, aplică lovituri sau săvârşeşte alte acte de violenţă faţă de o persoană, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.
Exemplu:
Funcţionarul public care trebuie să soluţioneze cererea unei persoane, îi adresează acesteia expresii jignitoare şi o ameninţă că se va răzbuna dacă persoana respectivă nu renunţă la pretenţiile sale.
6) Luarea de mită – art. 254 din Codul Penal
Se săvârşeşte de către un funcţionar public atunci când, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Exemplu:
Funcţionarul public pretinde o anumită sumă de bani pentru a atribui un teren în proprietatea unei persoane.
7) Primirea de foloase necuvenite – art. 256 din Codul Penal
Se deosebeşte de infracţiunea de luare de mită prin aceea că funcţionarul primeşte, direct sau indirect, bani ori alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia.
Exemplu:
După eliberarea procesului-verbal de punere în posesie, funcţionarul care l-a întocmit acceptă un pachet de cafea drept „mulţumire”.
Atenţie!
Dacă a avut loc o înţelegere prealabilă, prin care i s-a promis funcţionarului această “atenţie”, atunci ne aflăm în situaţia luării de mită, în modalitatea acceptării sau a nerespingerii promisiunii acelui pachet de cafea.
Traficul de influenţă – art. 257 din Codul Penal
Este fapta persoanei care are influenţă asupra unui funcţionar public sau lasă să se creadă
că are influenţă asupra unui funcţionar şi care primeşte ori pretinde bani sau alte foloase, ori acceptă promisiuni sau daruri, direct sau indirect, în scopul de a-l determina pe funcţionarul public să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Exemplu:
Funcţionarul public de la registratură pretinde o anumită sumă de bani pentru a determina alt funcţionar public, însărcinat cu eliberarea adeverinţelor de proprietate, să elibereze o astfel de adeverinţă mai repede, neefectuând verificările necesare.
Atenţie!
Dacă suma de bani a fost, de fapt, pretinsă de funcţionarul însărcinat cu eliberarea adeverinţelor, iar cel de la registratură a jucat, chiar si parţial, rol de “poştaş”, ne aflăm în situaţia luării de mită prin interpus.
9) Neexecutarea hotărârii judecătoreşti – art. 271 din Codul Penal
Reprezintă fapta persoanei care se împotriveşte la executarea unei hotărâri judecătoreşti,
prin ameninţare sau violenţă, precum şi împiedicarea unei persoane de a folosi un imobil
deţinut în baza unei hotărâri judecătoreşti.
Exemplu:
Deşi există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă care dispune eliberarea titlului de proprietate în favoarea lui X, funcţionarul public însărcinat cu aceasta refuză eliberarea titlului.
10) Falsul intelectual – art. 289 din Codul Penal
Este fapta funcţionarului public care, in exerciţiul atribuţiilor de serviciu, întocmeşte un înscris oficial prin care se atesta fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori omite cu ştiinţa inserarea unor date sau împrejurări.
Exemplu:
Funcţionarul care întocmeşte procesul-verbal de punere in posesie înscrie alt proprietar decât cel adevărat.
Cui vă adresaţi:
Sesizarea dumneavoastră trebuie înaintată organelor de urmărire penală, după cum urmează:
- Pentru infracţiunile prevăzute la art. 220, art. 242, art. 246, art. 249, art. 256 art. 271 şi art. 289 trebuie să vă adresaţi organului de poliţie în raza căruia s-a săvârşit infracţiunea sau parchetului de pe lângă judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit infracţiunea, sau în raza căreia se află sediul instituţiei publice al cărei funcţionar este.
- Pentru infracţiunile prevăzute la art. 254 şi 257 vă adresaţi parchetului de pe lângă tribunalul competent, şi parchetului de pe lângă judecătoria competentă, potrivit celor de mai sus, pentru infracţiunea de purtare abuzivă.
Atribuţiile organelor de poliţie:
- constituie probele dosarului de urmărire penală, prin verificarea şi completarea informaţiilor furnizate prin plângeri şi denunţuri;
- adună probe, audiază părţile vătămate, învinuiţii şi martorii;
- pot să organizeze, împreună cu procurorul, acţiuni de flagrant.
Atribuţiile parchetelor de pe instanţele judecătoreşti:
- coordonează şi supraveghează activitatea de cercetare penală a Poliţiei;
- procurorul poate să efectueze orice acte de urmărire penală în cauzele pe care le
supraveghează;
- procurorul hotărăşte dacă fapta supusă urmăririi va fi înaintată spre judecare instanţei.
Instrumente de sesizare:
Plângerea penală:
- poate fi făcută numai de victima uneia din infracţiunile de mai sus;
- trebuie să conţină toate datele de identificare ale petiţionarului;
- conţine descrierea faptei, indicarea făptuitorului (eventual numele acestuia, dacă este cunoscut);
- se vor indica şi mijloacele de probă propuse.
Denunţul:
- poate fi făcut de orice persoană care are cunoştinţă de săvârşirea uneia din faptele de mai sus;
- conţine datele de identificare ale denunţătorului;
- conţine descrierea faptei şi indicarea făptuitorului;
Important!
Procurorul este obligat ca, în pronunţarea unei soluţii, să îndeplinească toate actele procedurale premergătoare pe care le indicaţi şi/ sau pe care legea le prevede. Este important să solicitaţi acele probe despre care aveţi cunoştinţă, dar nu le puteţi administra. De asemenea, trebuie să solicitaţi depoziţii şi interogatoriu pentru persoanele care au cunoştinţă despre faptele relatate.
Atenţie!
Denunţurile anonime sunt luate în considerare numai dacă prezintă indicii clare ce pot face obiectul autosesizării organelor de urmărire penală, fiind considerate sesizări din oficiu.
Unde trebuie depusă sesizarea
Sesizarea trebuie depusă personal sau prin mandatar la registratura parchetului sau organului de poliţie competent, sau poate fi trimisă prin poştă, avizul de expediţie reprezentând dovada depunerii cererii.
Atenţie!
Nu uitaţi să cereţi dovada înregistrării sesizării!
Important!
Sesizarea trebuie depusă cu respectarea termenului legal.
Atenţie!
Procurorul este obligat să soluţioneze plângerea în termen de 20 de zile de la primire şi să vă comunice soluţia motivată integral (art. 277 din Codul de Procedură Penală).
Important!
Dacă sunteţi nemulţumit de soluţia procurorului, în temeiul art. 278 1, alin 1 din Codul de
Procedură Penală, în termen de 20 de zile de la comunicarea modului de rezolvare, puteţi face plângere la instanţa care ar fi trebuit să judece cauza în primă instanţă. Dacă plângerea nu a fost soluţionată în termen de 20 de zile, termenul de 20 de zile în care vă puteţi adresa instanţei curge de la expirarea termenului legal de soluţionare a plângerii. Puteţi ataca hotărârea instanţei cu recurs.
Atenţie!
Instanţa este obligată să soluţioneze plângerea în termen de 20 de zile de la primire şi să comunice motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care a fost soluţionată.
Glosar de termini
Acţiune în grăniţuire – delimitarea prin hotărâre judecătorească a limitelor proprietăţii.
Acţiune în rectificare - acţiunea care are ca obiect radierea, îndreptarea sau menţionarea
înscrierii oricărei operaţiuni, care trebuie înscrisă în cartea funciară.
Acţiune posesorie - acţiunea pe care o poate folosi fie posesorul, fie proprietarul unui teren, împotriva oricărei persoane care îi tulbură liniştita posesie, în vederea obligării pârâtului la încetarea acestei tulburări.
Acţiune în revendicare – acţiunea introdusă de proprietarul care a pierdut posesia bunului său şi care cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
Cadastrul general – sistemul de evidenţă prin care se realizează identificarea, reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor, avându-se ca obiective determinarea poziţiei, configuraţiei, mărimii suprafeţei terenului, precum şi identificarea proprietarului, pe baza actelor de proprietate şi prin publicitatea imobiliară.
Carte funciară – registrul public în care sunt evidenţiate numele proprietarului, titlul de proprietate, sarcinile imobilului, modalităţile proprietăţii, precum şi descrierea imobilului: numărul cadastral, suprafaţa, categoria de folosinţă, amplasamentul şi vecinătăţile.
Conflict de interese – situaţia în care funcţionarul public, astfel cum a fost definit anterior, are un interes de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce ii revin potrivit funcţiei sale.
Contencios administrativ - secţie specială a instanţelor judecătoreşti, care se ocupă de soluţionarea cauzelor dintre administraţia publică şi cetăţeni.
Corp de proprietate – unul sau mai multe imobile alipite, pe teritoriul unei localităţi (comună, oraş, municipiu) aparţinând aceluiaşi proprietar. Acesta se poate modifica prin alipiri: fie mai multe parcele se unesc într-un singur corp, fie o nouă parcelă se adaugă la un corp, fie se măreşte întinderea unei parcele. De asemenea, se poate modifica si prin dezlipiri: fie se desparte o parcelă de un corp, fie se micşorează întinderea unei parcele.
Dreptul de proprietare – acel drept care permite titularului să posede, să exercite stăpânirea efectivă asupra bunului, direct, nemijlocit, prin putere proprie şi în interes propriu, să pună în valoare bunul, prin exploatarea acestuia şi să culeagă derivatele sale, respectiv să ia hotărâri cu privire la soarta acestuia.
Funcţionar public – orice persoană care exercită permanent sau temporar, indiferent de cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei autorităţi publice sau care prestează un serviciu de interes public. În această categorie sunt incluşi:
- prefectul;
- membrii consiliului judeţean;
- primarul;
- membrii consiliului local;
- alte persoane care îndeplinesc o funcţie publică sau prestează un serviciu public (ceilalţi
funcţionari ai prefecturii, primăriei);
- directorul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi conducătorii Oficiilor Judeţene de Cadastru şi Publicitate Imobiliară;
- membrii consiliului de administraţie ai Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară;
- ceilalţi funcţionari care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sau în cadrul unui Oficiu Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.
Grăniţuire – delimitarea prin semne exterioare a două proprietăţi vecine care aparţin unor
titulari diferiţi.
Imobil – parcelă de teren cu sau fără construcţii, fie numai construcţii.
Înscriere în Cartea Funciară :
a) intabularea: se înscrie transmiterea, constituirea, modificarea, stingerea unui drept, pentru a deveni opozabil faţă de terţi;
b) radierea: ştergerea menţiunii existenţei dreptului din Cartea Funciară.
Opozabilitate faţă de terţi – întrucât actul juridic produce efecte numai între părţi, pentru a avea efecte şi faţă de terţi trebuie supus formalităţilor de publicitate imobiliară.
Parcelă – porţiunea de teren, precis delimitată în cadrul unei suprafeţe mai mari.
Partidă cadastrală – mai multe corpuri de proprietate de pe teritoriul aceleiaşi localităţi, aparţinând aceluiaşi proprietar şi fiind înscrise în aceeaşi Carte Funciară.
Plan cadastral – reprezentarea grafică a datelor din registrele cadastrale, referitor la terenuri şi construcţii.
Posesie – reprezintă deţinerea, folosirea şi stăpânirea în fapt a unui lucru, pentru sine şi în
putere proprie, cu intenţia de a se comporta ca proprietar. Posesorul poate fi însuşi proprietarul, dar poate fi şi altă persoană decât proprietarul.
Prestaţie tabulară – acţiunea pe care o poate folosi persoana care a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil şi există un singur exemplar din înscrisul doveditor, iar cel care a transmis dreptul refuză predarea acestuia în vederea efectuării înscrierii, pentru a cere instanţei să dispună efectuarea înscrierii.
Publicitate imobiliară – totalitatea mijloacelor prevăzute de lege prin care se determină situaţia materială şi juridică a bunurilor imobiliare, în registrul special, în vederea ocrotirii intereselor titularilor de drepturi reale imobiliare.
Solă - porţiunea de teren cultivată cu aceiaşi plantă.
