Adresa: Strada Matei Basarab nr. 55-57, sector 3, cod 030671, Bucureşti – România;
Telefoane:
Acces dosar şi programări: 0374.189.161 Fax: 0374.189.154
Verificări funcţii publice: 0374.189.052
Eliberare copii din dosar: 0374.189.048 sau 0374.189.166
Direcţia Comunicare: 0374.189 167
Direcţia Cercetare: 0374.189.143 sau 0374.189.181
Direcţia Juridică: 0374.189.162 Fax: 0374.189.149
email: office@cnsas.ro
|
ACCESUL LA PROPRIUL DOSAR ÎNTOCMIT DE SECURITATE. De ce este important dreptul de acces la propriul dosar întocmit de fostele organe de Securitate? |
| - Este un drept care oferă posibilitatea elucidării propriului trecut sau al înaintaşilor tăi. - Este o componentă importantă în cadrul procesului de deconspirare. |
| - Este o lecţie de istorie şi de viaţă pentru generaţiile tinere.
Cine poate solicita accesul la propriul dosar? |
| - Orice cetăţean roman.
- Orice cetăţean străin care a avut cetăţenie română după 1945. - Titularul dosarului sau |
| rudele persoanei decedate până la gradul al IV-lea inclusiv, în afară de cazul în care acesta a dispus altfel.
- În cazul în care titularul este decedat, accesul la dosarul acestuia se poate exercita de către soţul supravieţuitor sau de către rude până la gradul al IV- lea. Ce trebuie să cuprindă cererea pentru accesul la propriul dosar: |
| - Numele şi prenumele petiţionarului.
- Eventuale schimbări anterioare ale numelui. - Numele şi prenumele părinţilor. |
| - Domiciliul actual.
- Adrese anterioare (dacă este cazul). |
| - Actul de identitate, documentul care îi atestă cetăţenia (dacă petiţionarul acţionează în nume propriu).
- Copie legalizată de pe actul doveditor al statutului său de cet ă ţean român după anul 1945 (dacă la data depunerii cererii petiţionarul nu mai era cetaţean român). |
| să consulte dosarul altei persoane (soţul supravieţuitor şi rudele până la gradul al-IV-lea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorii săi testamentari) - act de identitate, certificat de deces, certificat de naştere, precum şi alte acte doveditoare care îl îndreptăţesc să consulte dosarul persoanei decedate.
Prin cerere se poate solicita: |
| - Consultarea dosarelor sau a oricăror materiale întocmite până la data de 22.12.1989 de organele de securitate.
- Eliberarea unor copii de pe înscrisuri aflate în aceste dosare sau în alte materiale |
INDEX DE TERMENI ŞI ABREVIERI
CU UTILIZARE FRECVENTĂ ÎN DOCUMENTELE SECURITĂŢII
A.C. – Angajat Civil (în unităţile militare).
A.C.T. – Ascultarea Convorbirilor Telefonice.
A.I. – Acţiune informativă sau de urmărire a unei persoane.
A.S. – Arhiva Siguranţei.
A.T.S. – Ascultare Telefonică Specială.
A.V. – Acţiune de verificare, constând în supravegherea sau urmărirea unei persoane pe o perioadă limitată de timp (3-6 luni), pentru clarificarea unor suspiciuni sau verificarea unor informaţii de primă sesizare. Rezultatele acestui tip de supraveghere informativă erau consemnate de regulă într-o mapă de verificare (vezi şi M.V.). Dacă se considera necesar, închiderea mapei de verificare se putea face şi prin trecerea la o formă superioară de supraveghere, dosarul de urmărire informativă (vezi D.U.I.).
A.Z.S. – Adventişti de Ziua a Şaptea.
ABANDONARE – Excluderea unei surse din reţeaua informativă. Ca şi recrutarea sau introducerea în reţea, abandonarea unui informator era motivată şi consemnată într-un raport (propunere de abandonare sau de excludere din reţea) supus aprobării superiorilor ierarhici. Motivele cele mai frecvente care justificau abandonarea unei surse erau lipsa posibilităţilor informative, deconspirarea legăturii cu Securitatea, refuzul de a mai furniza informaţii, încheierea stagiului militar (în cazul soldaţilor recrutaţi de organele de contrainformaţii militare) sau dobândirea calităţii de membru de partid. În acest ultim caz, sursa putea continua să colaboreze cu Securitatea numai cu aprobarea conducerii organizaţiei locale a P.C.R. şi fără parcurgerea procedurilor standard, valabile în cazul unui dosar de reţea.
AGENTURĂ – Reţea informativă, compusă din totalitatea surselor aflate în legătura unui ofiţer sau a unei unităţi a Securităţii la un moment dat.
ANGAJAMENT – Document scris prin care o persoană se obliga să furnizeze, în mod organizat, conspirat şi secret, date şi informaţii de interes pentru Securitate. Prin semnarea Angajamentului se oficializa statutul de colaborator (informator, rezident sau gazdă casă de întâlniri) pe care o persoană îl prelua de bună voie (atunci când recrutarea se făcea „pe baza sentimentelor patriotice”) sau prin constrângere, prin „mijloace compromiţătoare” sau şantaj. Circumstanţele în care era semnat angajamentul de colaborare cu Securitatea se consemnau detaliat în rapoartele ofiţerilor. De regulă, o dată cu semnarea Angajamentului sursa prelua şi un nume conspirativ, pe care îl putea stabili de comun acord cu lucrătorul de Securitate. Preluarea / predarea unui informator în legătura altei unităţi (impusă de schimbarea domiciliului, a locului de muncă etc.), sau reactivarea la un anumit interval de timp după abandonare sau după excluderea din reţea era însoţită uneori şi de semnarea unui nou Angajament. În cazurile în care persoana ezita să semneze acest document, sau respectarea textului standard era contraindicată, recrutarea se putea finaliza şi în lipsa Angajamentului scris, sau textul lui se reformula, făcându-se referire la păstrarea confidenţialităţii discuţiilor cu ofiţerul. Motivele pentru care includerea persoanei în reţea se făcea fără semnarea unui Angajament trebuiau consemnate în raportul privind modul cum a decurs recrutarea. Semnarea Angajamentului era obligatorie în cazul persoanelor recrutate „pe bază de material compromiţător”, caz în care în textul acestuia se menţionau şi faptele incriminate.
Deşi este un element esenţial în definirea noţiunii de colaborator sau informator, Angajamentul nu reprezintă totuşi o condiţie suficientă, nefiind urmat întotdeauna şi de furnizarea efectivă de informaţii. Reciproca este de asemenea valabilă, fiind frecvente situaţiile în care Securitatea a preluat în mod secret informaţii cu valoare operativă de la persoane nerecrutate după formula standard, prin semnarea unui Angajament. Angajamentul semnat la recrutare nu trebuie confundat cu documentele (purtând acelaşi titlu) prin care persoanele eliberate din detenţie, anchetate sau avertizate de Securitate se obligau să nu comunice nimănui date şi informaţii privind arestul sau desfăşurarea anchetei. 1
AVERTIZARE – măsură operativă cu scop preventiv, de intimidare sau descurajare, prin care persoane urmărite de Securitate pentru atitudini, opinii sau fapte incompatibile cu ideologia oficială erau determinate să-şi recunoască vinovăţia şi să îşi asume în scris adoptarea unei alte conduite pe viitor. Avertizarea putea avea loc la sediul organelor de Securitate sau la locul de muncă, în cazul din urmă impunându-se prezenţa ofiţerului alături de cea a martorilor (persoane din conducerea întreprinderii sau din structurile P.C.R., colegi de serviciu, membri ai familiei etc.). Modul în care a decurs avertizarea se consemna detaliat în rapoartele ofiţerilor, iar reacţia persoanei după aplicarea acestei măsuri era de asemenea monitorizată şi consemnată în documente.
B.I.D. – Biroul de Informatică şi Documentare. Compartiment corespondent al Centrului de Informatică şi Documentare (vezi şi C.I.D.), înfiinţat la nivelul unităţilor locale (inspectoratele judeţene) ale Securităţii şi care îndeplinea aceleaşi atribuţii privind completarea şi gestionarea sistemului de evidenţe.
B.L. (sau B.O.L.) – Bază de Lucru (sau Bază Operativă de Lucru). Cuprindea persoanele aflate într-o formă generală de supraveghere, anterioară deschiderii unei acţiuni de verificare (vezi A.V.) sau de urmărire informativă (vezi D.U.I.), despre care se primiseră informaţii de primă sesizare sau care fuseseră semnalate ca prezentând interes pentru Securitate.
CANDIDAT LA RECRUTARE – Persoană studiată şi selectată de ofiţerul de Securitate în vederea recrutării. Selectarea unui candidat la recrutare se făcea după un studiu prealabil (numit uneori şi „punctare”), urmărindu-se îndeplinirea mai multor criterii, între care posibilităţile informative ale persoanei, disponibilitatea de a colabora, riscul de a desconspira legătura cu Securitatea, identificarea unor posibile elemente de constrângere sau şantaj care puteau fi folosite în cazul unui refuz etc. Calitatea de „candidat la recrutare” era atribuită de ofiţer fără a fi adusă la cunoştinţa persoanei vizate. Documentele privind studiul pentru recrutare se păstrau în dosarul de reţea chiar dacă recrutarea candidatului nu mai avea loc.
CARTOTECA GENERALĂ DOCUMENTARĂ – Evidenţă sau bază de date centralizată, organizată în cadrul Centrului de Informare şi Documentare (C.I.D.) şi al inspectoratelor judeţene ale Ministerului de Interne, conţinând fişe-tip cu informaţii privitoare la mai multe categorii de persoane care la un moment dat au prezentat interes pentru organele de Securitate: persoane supravegheate informativ, persoane incluse în reţeaua informativă, cei condamnaţi pentru infracţiuni de competenţa Securităţii, cunoscuţi cu antecedente politice sau penale, care au făcut obiectul unor măsuri de prevenire, care au cerut aprobarea de a pleca temporar sau definitiv din ţară, care aveau rude sau relaţii în străinătate, care au solicitat aprobarea căsătoriei cu un cetăţean străin etc. Nu figurau în cartoteca generală documentară persoanele aflate în primele 30 de zile de verificare după primirea unei informaţii de primă sesizare şi soldaţii în termen recrutaţi de organele de contrainformaţii militare.
CASĂ CONSPIRATIVĂ – Apartament sau imobil deţinut sau utilizat în mod conspirativ de Securitate pentru întâlnirile ofiţerilor cu informatorii sau pentru rezolvarea altor sarcini operative.
CASĂ DE ÎNTÂLNIRI – Locuinţă, birou sau spaţiu pus temporar la dispoziţia organelor Securităţii în urma unui acord scris cu proprietarul, chiriaşul sau utilizatorul curent, pentru întâlniri conspirative ale ofiţerilor cu informatorii sau rezidenţii din reţea. Persoanele care acceptau o astfel de convenţie cu Securitatea deveneau gazde case de întâlniri.
C.E. – Corespondenţă Externă.
C.I. – Contrainformaţii.
C.I. – Corespondenţă Internă.
C.I.E. – Centrul de Informaţii Externe. Unitate centrală a Securităţii, menţionată în documente şi cu indicativul numeric U.M. 0544 în perioada 1978-1989, având în subordine mai multe subunităţi (U.M. 0195, U.M. 0282, U.M. 0225, U.M. 0503, U.M. 0525, U.M. 0107 etc.). La nivelul inspectoratelor judeţene funcţionau Grupele Operative Teritoriale 0544 (G.O.T. 0544), păstrând aceleaşi atribuţii şi fiind coordonate de unitatea centrală.
2
C.I.S. – Cheltuieli Informative Speciale. Operaţiuni de decontare a unor sume de bani dintr-un fond special gestionat de Securitate (fondul C.I.S.), având ca destinaţie recompensarea unor surse din reţeaua informativă sau plata altor servicii (transport, cheltuieli de protocol) sau cheltuieli ocazionale.
C.M. – Colonie de Muncă.
COLABORATOR – Persoană recrutată de Securitate cu respectarea aceloraşi proceduri ca în cazul altor categorii de surse, având însă posibilităţi limitate sau ocazionale de a furniza informaţii de interes operativ. Colaboratorul putea fi trecut în categoria superioară a informatorilor sau dimpotrivă, în cea inferioară a persoanelor de sprijin, în funcţie de valoarea rezultatelor obţinute, a informaţiilor la care avea acces sau de aptitudinile dovedite pe parcursul relaţiei cu ofiţerul.
CONTROLUL SECRET AL CORESPONDENŢEI. Măsură operativă folosită curent de Securitate, constând în interceptarea corespondenţei private prin intermediul unităţilor specializate: Serviciul „F” (1956 – 1967), Direcţia XII (1967-1968), Direcţia IX (1968-1972), Direcţia VI (1972-1973) şi Unitatea Specială „S” (1973-1989). Controlul corespondenţei se folosea atât în acţiunile de urmărire, cât şi în cele de verificare a persoanelor recrutate, scrisorile fiind transcrise şi repuse în circuitul poştal, sau reţinute şi arhivate în dosar în original, în funcţie de conţinutul lor şi de interesul operativ pe care-l prezentau.
C.P.P. (sau C.P.) – Cod de Procedură Penală (sau Cod Penal).
C.R. – Contrarevoluţionar (în special sub forma „condamnat c. r.”).
C.S.S. – Consiliul Securităţii Statului (în perioada 1967-1978).
CUNOAŞTERE PERSONALĂ – Studiu anterior introducerii unei persoane în reţeaua informativă, constând în contactul direct între ofiţer şi candidatul la recrutare, prilej cu care se evaluau aptitudinile şi potenţialul acestuia din urmă. Rezultatele cunoaşterii personale se consemnau într-un raport detaliat, la finele căruia se propunea introducerea în reţea sau dimpotrivă, se constata faptul că persoana „nu corespunde”. În ambele situaţii, documentele privind rezultatele cunoaşterii personale se arhivau în dosarul de reţea.
D.A. – DOSAR DE ANCHETĂ (vezi şi FOND PENAL).
DECONSPIRARE – Divulgarea, voită sau involuntară, a secretului colaborării cu Securitatea, a unor acţiuni operative sau identităţi sub acoperire. Obligaţia păstrării conspirativităţii era prevăzută explicit în textul Angajamentului semnat de persoanele recrutate, iar încălcarea acestei reguli atrăgea după sine scoaterea sursei din reţea (sau abandonarea). Totodată, asumarea unei false identităţi de către ofiţer sau de către cei introduşi în reţeaua informativă (rezidenţi sau informatori) constituia o metodă frecventă de pătrundere într-un mediu supravegheat şi de culegere de informaţii. În cazul ofiţerilor, regula conspirării surselor era valabilă atât în relaţia cu persoanele din afara sistemului, cât şi în interiorul acestuia, impunând restricţii în privinţa menţionării persoanelor care făceau parte din reţeaua proprie în documentele destinate altor unităţi.
DESTRĂMARE (A ANTURAJULUI) – Măsură operativă cu scop preventiv şi de combatere a acţiunilor împotriva regimului, urmărind întreruperea sau încetarea legăturilor dintre anumite persoane urmărite, care aveau opinii şi interese comune sau care frecventau aceleaşi medii.
DEZINFORMARE – Măsură operativă constând în diseminarea intenţionată a unor informaţii denaturate sau false într-un anumit mediu, prin intermediul surselor din reţeaua informativă sau al ofiţerilor, pe baza unui plan bine stabilit şi supus în prealabil aprobării superiorilor ierarhici. De regulă, dezinformarea avea ca scop compromiterea unei persoane sau crearea unei reputaţii false, pregătirea sau contracararea unor evenimente sau acţiuni, promovarea intereselor conducerii partidului sau statului român, pe plan intern sau extern. După reformarea administrativă a Ministerului de Interne în 1967, acţiunile de dezinformare au fost coordonate de Serviciul „D”, ca unitate specializată.
D.G.I.E. – Direcţia Generală de Informaţii Externe în perioada 1963-1972. Ca unitate militară, e consemnată în documente şi sub indicativele U.M. 0123 /I şi U.M. 0755. Anterior anului 1963, atribuţiile acestei unităţi
3
centrale au fost executate de Direcţia I, iar după 1972 a preluat denumirea de Direcţia de Informaţii Externe (D.I.E.), având indicativul U.M. 0920.
D.G.I.I. – Direcţia Generală de Informaţii Interne.
D.G.S.P. – Direcţia Generală a Securităţii Poporului (în perioada 1948-1951).
D.G.S.S. – Direcţia Generală a Securităţii Statului (în perioada 1951-1956).
D.S.S. – Direcţia Generală a Securităţii Statului (în perioada 1978-1989).
D.G.T.O. – Direcţia Generală de Tehnică Operativă.
D.O. – Domiciliu Obligatoriu.
D.O. (sau D.P.) – DOSAR DE OBIECTIV (sau DOSAR DE PROBLEMĂ). Cuprinde materiale privind supravegherea informativă a unor instituţii sau grupuri mari de persoane, prin acţiuni operative de largă acoperire orientate tematic („artă-cultură”, „învăţământ” sau „tineret studios”, „culte-secte”, „evazionişti” etc.) sau în funcţie de profilul instituţiilor sau unităţilor economice de interes pentru Securitate. Dosarele de problemă se deschideau la propunerea unităţilor centrale de profil, cu aprobarea Ministrului de Interne, iar dosarele de obiectiv se deschideau la propunerea şefilor de unităţi, pentru instituţiile sau întreprinderile din raza de competenţă. Aceste dosare erau arhivate în FONDUL DOCUMENTAR (vezi F.D.).
D.P. – Dosar Personal sau de Reţea. Cuprinde totalitatea materialelor privitoare la o persoană inclusă în reţeaua informativă, indiferent de calitatea în care aceasta a fost recrutată (colaborator, informator, rezident, gazdă casă de întâlniri). Materialele furnizate de sursă (notele informative) se arhivau în original în mapa anexă (vezi M.A.), iar copiile acestora se exploatau, de regulă, în dosarele persoanelor care constituiau subiectul informării. În primii ani de funcţionare a Securităţii, denumirea „dosar personal” desemna dosarul de urmărire, în vechea accepţiune folosită de Siguranţa Statului înainte de 1945. Arhivarea acestui tip de dosare se făcea în FONDUL DE REŢEA (vezi F.R.).
D.S. – Deschiderea încuietorilor în vederea realizării pătrunderilor secrete în locuinţă sau birou.
D.S.S. – Departamentul Securităţii Statului.
D.U.I. – Dosar de Urmărire Informativă. Cuprinde documentele emise de Securitate pe parcursul supravegherii unei persoane sau a unui grup, consemnând aplicarea unor măsuri operative mai complexe decât cele utilizate în cazul verificării (vezi şi A.V. sau M.V.). Deschiderea şi, respectiv, închiderea unui dosar de urmărire informativă erau aprobate de şefii unităţilor centrale sau locale ale Securităţii, de locţiitorii acestora sau de şefii serviciilor. În cazul membrilor de partid, pentru deschiderea unui d.u.i. era necesară şi aprobarea conducerii organizaţiei locale a P.C.R. Arhivarea acestei categorii de dosare se făcea în FONDUL INFORMATIV (vezi F.I.).
D.V. (vezi şi M.V.) – Dosar de Verificare (sau Mapă de Verificare).
EVAZIUNE – Trecerea ilegală a frontierei de stat. Prevenirea tentativelor de trecere frauduloasă a frontierei constituia o „linie de muncă” de sine stătătoare, fiind supravegheate informativ atât persoanele suspectate ca având „intenţii de evaziune”, cât şi cele condamnate pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, după executarea pedepsei şi punerea în libertate.
EVIDENŢA OPERATIVĂ – Bază de date organizată la nivel central (vezi C.I.D.) şi la nivelul unităţilor locale (vezi B.I.D.), cuprinzând fişe tipizate cu informaţii despre persoanele, obiectivele sau problemele care la un moment dat au prezentat interes pentru organele de Securitate. Organizarea şi gestionarea evidenţei operative s-a aflat în sarcina Serviciului C în perioada 1956-1972, şi a Centrului de Informatică şi Documentare (C.I.D.) în perioada 1972-1989.
4
EXPLOATARE ÎN ORB – Metodă operativă constând în culegerea de informaţii sub acoperirea unei identităţi false. Obţinerea unor informaţii prin metoda exploatării în orb era obligatoriu consemnată ca atare în documente.
„F” – Filaj. Supravegherea directă a deplasărilor unei persoane între diverse locaţii, operaţiune efectuată de cadre specializate ale Securităţii, aparţinând Direcţiei „F” (1951-1956), Direcţiei a VII-a (1956-1967), Direcţiei a IX-a (1967-1972) sau Unităţii Speciale „F” (1973-1989; vezi şi U.S.). De regulă, filajul ca metodă operativă avea ca scop identificarea relaţiilor („legăturilor”) unor persoane care prezentau interes pentru Securitate, sau prevenirea unor acţiuni (vizitarea reprezentanţelor diplomatice străine, contactarea cetăţenilor străini etc.).
F.C. – FOND CORESPONDENŢĂ. Era destinat arhivării corespondenţei operative între unităţile Securităţii sau între acestea şi alte instituţii ale statului, conţinând de asemenea condici şi evidenţe de registratură, cereri şi memorii ale unor persoane fizice sau juridice adresate Ministerului de Interne, precum şi alte documente cu conţinut similar.
F.D. – FOND DOCUMENTAR. Era destinat arhivării dosarelor de obiectiv sau de problemă (vezi D.P. sau D.O.).
F.F. – Fotografierea şi /sau Filmarea unor momente operative în cadrul acţiunilor de urmărire.
F.I. – FOND INFORMATIV. Era destinat în principal arhivării dosarelor de urmărire informativă (vezi D.U.I.) sau a mapelor de verificare (vezi M.V.), dar şi a altor documente rezultate din supravegherea informativă în cadrul dosarelor de obiectiv sau de problemă.
F.N. – FĂRĂ NUMĂR. Notaţie folosită în antetul unor documente care erau emise de Securitate fără a fi înregistrate în evidenţele operative. Apare frecvent în cazul dosarelor surselor membri P.C.R., care nu se arhivau potrivit normelor specifice.
F.P. – FOND PENAL sau de URMĂRIRE PENALĂ. Era destinat arhivării dosarelor instrumentate pe numele persoanelor cercetate pentru infracţiuni de competenţa organelor de profil ale Securităţii, a dosarelor de penitenciar şi a mapelor de evidenţă a bunurilor.
F.R. – FOND REŢEA. Era destinat arhivării dosarelor personale (vezi D.P.), a dosarelor de reţea şi a mapelor anexă ale persoanelor care au făcut parte din reţeaua informativă. În acest fond se clasau şi materialele privitoare la persoanele studiate pentru recrutare, dar care au refuzat în cele din urmă colaborarea cu Securitatea. Din acest motiv, simpla menţiune a existenţei unui dosar în fondul de reţea pe numele unei persoane nu atestă transmiterea efectivă de informaţii către Securitate şi, implicit, deţinerea calităţii de colaborator.
G.C.I. – GAZDĂ CASĂ DE ÎNTÂLNIRI. Persoana care, pe baza unui acord prealabil cu ofiţerul, accepta să îşi pună la dispoziţie domiciliul sau, după caz, biroul de la locul de muncă, pentru întâlniri cu informatorii, rezidenţii sau alte persoane din reţea, precum şi pentru rezolvarea altor sarcini operative curente. Gazda casei de întâlniri nu participa la aceste acţiuni şi nu cunoştea identitatea persoanelor introduse în domiciliul său. Pentru a fi recrutate în calitate de gazde case de întâlniri erau preferate persoanele necăsătorite, care locuiau singure, lipseau mult timp de la domiciliu şi prezentau garanţii în privinţa respectării conspirativităţii. Nu se recrutau ca gazde case de întâlniri cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României sau persoane „cunoscute cu probleme operative de securitate”.
G.O.T. – GRUPĂ OPERATIVĂ TERITORIALĂ. Compartiment înfiinţat la nivelul inspectoratelor judeţene sau al altor unităţi locale ale Securităţii, având aceleaşi atribuţii ca unitatea centrală care îl coordona (de exemplu, Grupa Operativă Teritorială 0544, coordonată de C.I.E. sau U.M. 0544).
I.C.D.T. – Interceptarea Convorbirilor şi Discuţiilor Interioare prin Intermediul Telefonului.
I.C.E. – Interceptarea Corespondenţei Externe.
I.C.H. – Interceptarea Camerelor de Hotel.
I.C.I. – Interceptarea Corespondenţei Interne.
I.C.T. – Interceptarea Convorbirilor Telefonice.
I.D.E.B. – Interceptarea Discuţiilor prin Intermediul Emiţătorilor Alimentaţi la Baterie.
I.D.M. – Interceptarea Discuţiilor prin Microfoane.
I.D.E.R. – Interceptarea Discuţiilor prin Intermediul Emiţătorilor la Reţea.
INFORMATOR – Persoană cu aptitudini şi disponibilităţi pentru culegerea de informaţii şi care, în mod organizat, conspirat şi secret culegea date de interes pentru Securitate, transmiţându-le ofiţerului sau rezidentului şi acţionând sub îndrumarea directă a acestuia. Informatorii erau introduşi în reţea după un studiu prealabil şi erau abandonaţi în situaţiile în care se deconspirau (voit sau accidental), nu mai aveau acces la date cu valoare operativă („nu mai aveau posibilităţi”), se eschivau sau refuzau să transmită informaţii. Dacă scoaterea din reţea nu era considerată oportună, puteau fi trecuţi la o încadrare inferioară (de persoană de sprijin sau gazdă casă de întâlniri). În primii ani de funcţionare a Securităţii s-au utilizat şi categoriile „informatori necalificaţi” sau „informatori calificaţi”, pentru a distinge între sursele mai slabe şi cele care dovedeau calităţi personale, posibilităţi operative mai mari şi o atitudine ofensivă în culegerea de informaţii.
I.S.M.B. – Inspectoratul de Securitate al Municipiului Bucureşti (cu indicativul numeric U.M. 0224 în 1968 şi U.M. 0696 în perioada 1968-1972). A funcţionat şi sub denumirile de Inspectoratul Municipiului Bucureşti – Securitate (I.M.B.S., în perioada 1972-1982) şi Securitatea Municipiului Bucureşti (S.M.B., în perioada 1982-1989).
I.T.I. – Interceptarea Convorbirilor Telefonice Internaţionale.
I.T.T. – Interceptarea Transmisiunilor Telex.
ÎN ATENŢIE – Expresie cu sens echivoc, folosită de ofiţeri pentru a desemna faptul că o persoană prezenta interes pentru Securitate, fie în calitate de urmărit, fie în calitate de sursă sau candidat la recrutare. În ambele cazuri, sintagma „în atenţie” era folosită pentru a asigura, în interiorul structurii Securităţii, conspirativitatea acţiunii operative în care era inclusă persoana respectivă.
LEGĂTURĂ PERSONALĂ – Relaţie conspirativă stabilită de comun acord între ofiţer şi persoana introdusă în reţeaua informativă. Modul în care aveau loc contactele dintre ofiţer şi sursă se consemna de regulă într-un raport privind sistemul de legătură. Legătura personală era directă, atunci când se realiza nemijlocit între ofiţerul de Securitate şi sursă, şi indirectă atunci când era intermediată de rezident. Preluarea informaţiilor de la sursele din reţea se putea face şi prin legătură impersonală (folosindu-se adrese, diverse ascunzători sau containere conspirative, căsuţe poştale, coduri de comunicare convenţională în scris sau telefonic etc.).
LEGENDĂ – Scenariu fictiv transmis de ofiţer unui civil, cu scopul de a conspira acţiuni sau persoane care acţionau sub acoperire. De regulă, legenda era pregătită ca variantă de retragere în cazul eşuării unei tentative de recrutare şi se consemna în raportul cu propunerea de includere a persoanei în reţeaua informativă.
LUCRĂTOR OPERATIV – Ofiţer de Securitate.
M.A. – Mapă Anexă. Parte a dosarului personal (numit şi dosar de reţea sau de informator), în care se arhivau materialele informative în original (notele informative redactate de sursă şi rapoartele informative redactate de ofiţer pe baza informaţiilor primite verbal de la sursă), însoţite de o evidenţă a întâlnirilor realizate şi a modului în care au fost exploatate informaţiile.
MARŞRUTIZARE – Termen folosit în primii ani de funcţionare a Securităţii, însemnând dirijarea informatorilor într-un anumit mediu, pentru îndeplinirea unor sarcini specifice trasate de ofiţer.
M.D.P. – Membru de Partid.
M.S.V. – Muncă Silnică pe Viaţă.
M.V. – Mapă de Verificare. Formă de arhivare a documentelor rezultate în urma unei acţiuni de verificare, întreprinsă de Securitate asupra unei persoane (vezi şi A.V.).
N.B. – Nota Biroului.
N.L. – Nota Lucrătorului.
N.O. – Nota Ofiţerului.
OBIECTIV – Persoană, grup de persoane sau instituţie în supravegherea informativă a Securităţii.
PERSOANĂ DE ÎNCREDERE / PERSOANĂ OFICIALĂ – Persoană care, fără a fi recrutată oficial, sprijinea Securitatea la solicitarea ofiţerilor, participând la realizarea anumitor sarcini operative (ca influenţarea pozitivă, dezinformarea, destrămarea anturajului etc.). Îndeplinirea unor astfel de sarcini de către persoana de încredere sau persoana oficială devenea posibilă prin natura atribuţiilor de serviciu, funcţia sau poziţia pe care o ocupa în cadrul unei ierarhii, contactele sau prestigiul său într-un anumit mediu profesional.
PERSOANĂ DE SPRIJIN – Persoană care, pe baza unui instructaj general putea furniza informaţii cu valoare operativă mai scăzută sau putea îndeplini anumite sarcini privind operaţiuni de filaj, investigaţii la domiciliu etc. Persoanele de sprijin se foloseau în special pentru obţinerea informaţiilor de primă sesizare, privind situaţii sau fapte de interes pentru Securitate.
POST ACOPERIT – Incintă (imobil, locuinţă, birou) de unde ofiţerii de Securitate puteau efectua supravegherea (în special filajul) unor persoane urmărite.
POST DESCOPERIT – Spaţiu deschis (de regulă loc public) folosit de ofiţerii de Securitate pentru supravegherea unor persoane sau a unor instituţii în timpul acţiunilor operative.
REACTIVARE / REACTIVIZARE – Reluarea colaborării cu Securitatea în cazul unei surse anterior abandonate sau scoase din reţea. Reintroducerea unei persoane în reţeaua informativă era posibilă cu aprobarea conducătorului compartimentului sau unităţii din care făcea parte ofiţerul (autorul propunerii de reactivare) şi cu condiţia ca abandonarea să nu fi avut loc datorită deconspirării sursei sau refuzului de a furniza informaţii.
RECRUTARE – Procesul prin care o persoană stabilea o relaţie conspirativă cu Securitatea, angajându-se în scris (vezi Angajament) sau verbal să transmită în mod organizat şi secret date şi informaţii de interes, sub îndrumarea ofiţerului. Modul în care a decurs recrutarea se consemna obligatoriu într-un raport, în care se precizau şi circumstanţele în care persoana a acceptat să colaboreze: de bună voie („pe baza sentimentelor patriotice”), prin constrângere sau şantaj („pe baza materialelor compromiţătoare”).
REZIDENT – Persoană introdusă în reţeaua informativă nu doar pentru a furniza date de valoare operativă, ci mai ales pentru a coordona sau dirija surse mai slab pregătite (din categoria persoanelor de sprijin sau a colaboratorilor sau a informatorilor necalificaţi), preluând o parte din sarcinile ofiţerului de legătură. Rezidenţii se recrutau de preferinţă din rândul membrilor de partid sau a ofiţerilor în rezervă şi numai în cazuri excepţionale din rândul informatorilor fără apartenenţă politică. Rezidentul nu putea efectua recrutări (ci doar studiul prealabil introducerii de noi surse în reţea) şi nu avea acces la date complete privind reţeaua informativă din sectorul în care activa.
REŢEA INFORMATIVĂ –Totalitatea surselor aflate în legătura unui ofiţer sau a unei unităţi a Securităţii la un moment dat. Definiţiile diverselor categorii de persoane care au alcătuit această structură, considerată a fi principalul instrument de lucru în munca operativă, au variat în timp, păstrându-se însă ca noţiuni de bază cele de colaborator, informator, rezident, persoană de sprijin şi gazdă casă de întâlniri. 7
SARCINA „S” – interceptarea corespondenţei interne sau externe (folosită în documentele emise după 1973. Vezi şi Unitatea Specială „S”).
SARCINA „T” – utilizarea tehnicii operative (a microfoanelor sau altor mijloace de ascultare / înregistrare. Folosită în documentele emise după 1973. Vezi şi Unitatea Specială „T”).
S.I.G. – Supraveghere informativă generală (şi în varianta prescurtată supraveghere informativă). Formă primară de urmărire, desfăşurată asupra unei persoane sau a unui grup pe o perioadă limitată de timp (de regulă 30 de zile), pentru clarificarea unor suspiciuni sau verificarea unor informaţii de primă sesizare.
S.I.P. – Supraveghere informativă cu prioritate. Acţiune de urmărire desfăşurată cu predilecţie asupra unei persoane, membră a unui grup sau a unei comunităţi care făcea obiectul unei acţiuni operative la un moment dat.
S.O. – Supravegherea obiectivelor prin Sondă Optică.
SURSĂ – Termen generic care desemna o persoană inclusă în reţeaua informativă sau care furniza informaţii Securităţii. În situaţiile în care se preluau informaţii de la persoane neintroduse în reţea, dar contactate de ofiţer în virtutea funcţiei pe care o deţineau sau a atribuţiilor de serviciu, apare şi în varianta „sursă oficială”, respectiv, „sursă neoficială”. De asemenea, în afară de persoane, termenul „sursă” putea desemna şi alte mijloace operative folosite pentru obţinerea de informaţii: Sursa „S” pentru interceptarea corespondenţei, Sursa „T” pentru tehnica operativă etc.
T.G. – Temniţă Grea.
„TEOFIL” – Nume conspirativ al tehnicii operative.
T.O. - Tehnică Operativă. Instalaţii de ascultare, înregistrare (audio şi video) sau interceptare, în incinte sau în spaţii deschise, a căror utilizare constituia profilul de muncă al următoarelor unităţi: Direcţia a VII-a (în perioada 1948-1951), Serviciul „T” (în perioada 1956-1967), Direcţia Generală Tehnico-Operativă şi de Înzestrare (D.G.T.O.I., în perioada 1967-1972), D.G.T.O. (Direcţia Generală de Tehnică Operativă, în perioadă 1972-1973), Unitatea Specială „T” (în perioada 1973-1989).
T.V. – Supravegherea obiectivelor prin televiziune în circuit închis.
U.C.O.S. – Uneltire Contra Ordinii Sociale.
U.I. – Urmărire Informativă (vezi şi D.U.I. sau Supraveghere Informativă).
U.M. – Unitate Militară.
U.S. – Unitate Specială. Componentă a structurii Securităţii înfiinţată la nivel central în 1973, specializată în executarea anumitor operaţiuni, cum ar fi: interceptarea corespondenţei (Unitatea Specială „S”), interceptarea convorbirilor telefonice şi utilizarea tehnicii operative (Unitatea Specială „T”), interceptarea transmisiilor în eter, în special ale posturilor de radio considerate ostile regimului comunist (Unitatea Specială „R”), şi lupta antiteroristă (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă – U.S.L.A.).
| INDICATIVELE UNITĂŢILOR CENTRALE ALE SECURITĂŢII Profil de muncă | Unitate | Indicativ | Perioadă | ||||||||||||
| Anchete / Cercetări penale | Direcţia a VIII-a | UM 0123 / O | 1956-1962 | ||||||||||||
| Direcţia a IV-a | UM 0123 / O | 1963-1967 | |||||||||||||
| Direcţia a XIII-a | UM 0651 | 1968-1972 | |||||||||||||
| Direcţia a VI-a | UM 0638 | 1972-1989 | |||||||||||||
| Antiterorism | Detaşamentul Special de Intervenţie Antiteroristă | UM 0625 / RP | 1975-1977 | ||||||||||||
| USLA | UM 0620 | 1977-1989 | |||||||||||||
| Contrainformaţii economice | Direcţia a II-a | UM 0805 | 1967-1972 | ||||||||||||
| Direcţia a II-a | UM 0617 | 1972-1989 | |||||||||||||
| Contrainformaţii militare | Direcţia a V-a | UM 0123 / C | 1953-1967 | ||||||||||||
| Direcţia a IV-a | 1967-1972 | ||||||||||||||
| Direcţia a IV-a | UM 0632 | 1972-1989 | |||||||||||||
| Contraspionaj | Direcţia a II-a | UM 0123 / U | 1953-1967 | ||||||||||||
| 1967-1972 | |||||||||||||||
| Direcţia a III-a | UM 0625 | 1972-1989 | |||||||||||||
| Evidenţe | Serviciul C | UM 0123 / E | 1953-1967 | ||||||||||||
| Serviciul C | UM 0768 | 1967-1972 | |||||||||||||
| CID | UM 0680 | 1972-1989 | |||||||||||||
| Filaj şi Investigaţii | Direcţia a IV-a | 1949-1953 | |||||||||||||
| Direcţia a VII-a | UM 0123 / P | 1953-1967 | |||||||||||||
| Direcţia a IX-a | UM 0123 / P | 1967 | |||||||||||||
| Direcţia a IX-a | UM 0193 | 1967 | |||||||||||||
| Direcţia a XII-a | UM 0193 | 1968 | |||||||||||||
| Direcţia a XII-a | UM 0716 | 1968-1972 | |||||||||||||
| Direcţia a IX-a | 1972-1973 | ||||||||||||||
| Unitatea Specială F (filaj şi investigaţii până în 1976; filaj, 1976-1989, investigaţiile fiind preluate de Serviciul F din IMBS / SMB) | UM 0672 | 1973-1989 | |||||||||||||
| Informaţii externe | Direcţia I | UM 0123 / I | 1953-1963 | ||||||||||||
| DGIE | UM 0123 / I | 1963-1967 | |||||||||||||
| DGIE | UM 0755 | 1967-1972 | |||||||||||||
| DIE | UM 0920 | 1972-1978 | |||||||||||||
| CIE | UM 0544 (cu subunităţi ca UM 0195, UM 0282, UM 0225, UM 0503, UM 0525, UM 0107) | 1978-1989 | |||||||||||||
| Informaţii interne | Direcţia a III-a | UM 0123 / T | 1953-1967 | ||||||||||||
| Direcţia I | UM 0729 | 1967-1972 | |||||||||||||
| Direcţia I | UM 0610 | 1972-1989 | |||||||||||||
| Interceptarea corespondenţei | Serviciul F | UM 0123 / B | 1956-1967 | ||||||||||||
| Direcţia a XII-a | 1967-1968 | ||||||||||||||
| Direcţia a IX-a (din DGTO) | 1968-1972 | ||||||||||||||
| Direcţia a VI-a (din DGTO) | 1972-1973 | ||||||||||||||
| Unitatea specială S | UM 0647 | 1973-1989 | |||||||||||||
