Imobil preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului nr. 92/1950. Contestaţie împotriva dispoziţiei emisă de primar prin care se acordă măsuri reparatorii pentru o suprafaţă de teren pe care se află o construcţie ridicată fără autorizaţie. Restituirea în natură a suprafeţei de teren.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat în mod abuziv de stat în baza Decretului nr. 92/1950. Contestaţie împotriva dispoziţiei emisă de primar prin care se acordă măsuri reparatorii pentru o suprafaţă de teren pe care se află o construcţie ridicată fără autorizaţie. Restituirea în natură a suprafeţei de teren.

Index alfabetic. Drept civil.

-         masuri reparatorii

-         restituire în natură

-         construcţie ridicată fără autorizaţie.

Legea nr. 10/2001: art.10, art. 21

Art.   10  alin.  (2)  din Legea nr.10/2001  stabileşte  un   principiu, şi anume acela că nu se restituie terenurile pe care   se află construcţii noi, edificate în baza unor autorizaţii  legale, iar art. 10         alin. (3) reglementează cazuri particulare, care se referă la restituirea în natură a terenurilor pe care se află   construcţii neautorizate, edificate chiar şi după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile.

Că interpretarea coroborată, directă sau per a contrario, a celor două texte de lege trebuie făcută în sensul că se restituie în natură terenurile pe care se  află construcţii ridicate fără autorizaţie legală înainte sau după 1 ianuarie 1990  o  dovedesc    şi    reglementările    din    Normele metodologice   de   aplicare  unitară  a  Legii  nr.   10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Î.C.C.J, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr.  3985 din 25 martie 2009.

Prin sentinţa nr. 762 din 22 decembrie 2006, Tribunalul Gorj – Secţia civilă a admis în parte contestaţia precizată, formulată de D.A.J.I. şi S.R.V.G. în contradictoriu cu Municipiul Târgu Jiu, prin Primarul municipiului Târgu Jiu.

A modificat în parte art. 1 din dispoziţia nr. 3976 din 3 august 2006, emisă de Primarul municipiului Târgu Jiu, modificată prin dispoziţia nr. 4763 din 4 octombrie 2006, emisă de acelaşi primar, în sensul că restituie în natură reclamanţilor 893 m.p. teren, în loc de 768 mp. teren.

A modificat în parte şi art. 2 din aceeaşi dispoziţie, în sensul că a propus acordarea de despăgubiri reclamanţilor pentru terenul în suprafaţă de 39 m.p. în loc de 164,3 m.p., situat în Târgu Jiu, în condiţiile Legii nr. 247/2005, Titlul VII, teren ocupat de construcţie. A menţinut restul dispoziţiilor din dispoziţia nr. 3976 din 3 august 2006, modificată prin dispoziţia nr. 4763 din 4 octombrie 2006.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanţii sunt moştenitorii J.C., care a fost proprietara unui teren în suprafaţă de 932 mp., situat în municipiul Târgu Jiu, împreună cu corpul cel mic de case.

Imobilul a fost preluat abuziv de stat, în baza Decretului               nr. 92/1950.

Prin dispoziţia nr. 3976 din 3 august 2006, Primarul municipiului Târgu Jiu a restituit în natură reclamanţilor terenul în suprafaţă de 592,30 m.p. şi construcţiile în suprafaţă de 251,445 m.p. şi a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 340 m.p., reţinând că acest teren este afectat de o construcţie şi o proprietate particulară.

Prin dispoziţia nr. 4763 din 4 octombrie 2006 s-a modificat dispoziţia nr. 3976 din 3 august 2006, în sensul că suprafaţa de teren restituită în natură este de 768 m.p., iar suprafaţa de teren pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii este de 164,3 m.p. Cu privire la terenul nerestituit în natură, s-a motivat că era necesar a se rezerva o suprafaţă aferentă construcţiei pentru normala funcţionare şi utilizare a acesteia, inclusiv o alee de 1 m care să asigure accesul în str. 22 Decembrie 1989.

A mai reţinut tribunalul, că reclamanţii au făcut dovada că terenul în suprafaţă de 932 m.p. a fost preluat abuziv de stat, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 şi că sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, pentru suprafaţa de 39 m.p. teren, ocupat de o construcţie cu destinaţia de locuinţă socială, fiind incidente dispoziţiile art. 10 pct. 2 din legea specială.

Susţinerile pârâtului şi constatările expertului că terenul nu poate fi restituit în natură au fost înlăturate, tribunalul reţinând că, deşi suprafeţele de teren afectate servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică îşi găsesc regimul juridic în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cauză nu este necesar accesul chiriaşilor şi a utilajelor de intervenţie din str. 22 Decembrie 1989, pentru că mai există o cale de acces din str. Şiretului, accesul putându-se realiza pe această cale chiar şi cu autovehicule de intervenţie.

Tribunalul a mai reţinut că este fără relevanţă şi nu poate constitui impediment legal la restituirea în natură a suprafeţei de 53 m.p. din terenul în litigiu şi nu a suprafeţei de 39,7 mp., menţionată în raportul de expertiză, ce a fost atribuită prin compensare numitului G.I., pentru că, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se aflau la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini, înstrăinarea imobilelor până la soluţionarea procedurii administrative şi judiciare fiind interzisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, conform art. 21 alin. (5) din lege.

Prin decizia nr. 756 din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, Secţia civilă a respins apelul declarat de Municipiul Târgu Jiu, prin primar.

A admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis contestaţia precizată.

A modificat dispoziţia nr. 3976 din 3 august 2006, modificată prin dispoziţia nr. 4763 din 4 octombrie 2006, emisă de Primarul municipiului Târgu Jiu astfel:

A dispus restituirea în natură către reclamanţi a întregii suprafeţe de 932 m.p. teren, situată în Târgu Jiu.

A înlăturat menţiunile dispoziţiei cu privire la despăgubiri, obligând pârâtul şi la plata sumei de 427,3 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond de către reclamanţi.

A menţinut restul dispoziţiilor.

A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, în sumă de 1000 lei.

Instanţa de apel a constatat că, în mod corect, prima instanţă a reţinut îndreptăţirea reclamanţilor la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 125 mp. Din această suprafaţă de teren, 39,7 m.p. reprezintă terenul atribuit prin compensare numitului G.I., în baza dispoziţiei nr. 1697 din 4 iulie 2003, teren cu privire la care sunt incidente, însă, dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, putând fi restituit în natură, iar restul reprezintă teren liber, neafectat de utilităţi.

În ceea ce priveşte suprafaţa de 39 m.p. teren, instanţa de apel a reţinut că soluţia primei instanţe este nu doar greşită, ci şi în contradicţie cu considerentele hotărârii.

Astfel, deşi prima instanţă a constatat că nu s-a dovedit cine a edificat construcţia şi dacă a existat autorizaţie de construire, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Dispoziţiile legale menţionate reglementează situaţia construcţiilor autorizate, dar, în cauză, aşa cum rezultă şi din adresa nr. 26565 din 28 august 2007, emisă de Primăria municipiului Târgu Jiu la solicitarea instanţei de apel, construcţia nu s-a edificat în baza unei autorizaţii de construire, situaţie în care terenul trebuie restituit în natură.

A mai reţinut instanţa de apel, că şi critica vizând neacordarea cheltuielilor de judecată este întemeiată, deoarece reclamanţii au făcut dovada, în faţa instanţei de apel, că au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 1027,3 lei, din care 427,3 lei reprezintă cheltuieli de transport.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primarul municipiului Târgu Jiu.

Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, recurenţii au arătat că decizia este nelegală, deoarece interpretarea per a contrario a art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din lege, duce la concluzia că nu se restituie terenul ocupat de construcţii edificate fără autorizaţie înainte de 1 ianuarie 1990. Construcţia nu este demontabilă, pentru că are fundaţie şi zidărie din cărămidă, iar terenul aferent nu poate fi restituit în natură, pentru că asigură accesul la clădire.

Recurenţii au mai arătat că, potrivit raportului de expertiză   întocmit   de   ing.   G.M.,   terenul   în suprafaţă de 164,3 m.p. este afectat de proprietatea lui G.I. (39,7 m.p.), atribuită prin dispoziţia          nr. 1697 din 4 iulie 2003, de clădirea în suprafaţă de 39 m.p. şi terenul în suprafaţă de 85,6 m.p., aferent clădirii şi pe care se realizează accesul la aceasta.

Era necesar a se rezerva o suprafaţă aferentă construcţiei în suprafaţă de 39 m.p., pentru o normală utilizare şi funcţionare a acesteia, inclusiv o alee cu lăţimea de 1 m care să asigure accesul în str. 22 Decembrie 1989. Mai mult, construcţia este închiriată unor terţe persoane, în baza contractelor de închiriere încheiate în mod legal.

Au mai arătat recurenţii, că reclamanţii au depus notificarea prin care au solicitat despăgubiri la Prefectura judeţului Gorj, care a înaintat-o primăriei abia în septembrie 2005.

Recurenţii au considerat că expertul trebuia să refacă planul Anexa 2 la raportul de expertiză în funcţie de planul de situaţie anexă la dispoziţia nr. 4763/2006, dar demersul a rămas fără rezultate.

Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile          art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În cauză, imobilul în discuţie a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, aspect pe care nici una dintre părţi nu îl contestă.

În această situaţie, regimul juridic al imobilului este reglementat de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent atunci când pe tren            s-au edificat construcţii noi, autorizate, iar potrivit art. 10 alin. (3) din lege, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile.

Interpretarea per a contraria a art. 10 alin. (2), coroborată cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu duce la concluzia că terenurile pe care au fost edificate construcţii fără autorizaţie înainte de 1 ianuarie 1990 nu se restituie, aşa cum pretind recurenţii.

În realitate,  art.   10  alin.  (2)  din lege  stabileşte  un   principiu, şi anume acela că nu se restituie terenurile pe care   se află construcţii noi, edificate în baza unor autorizaţii  legale, iar art. 10 alin. (3) reglementează cazuri particulare, care se referă la restituirea în natură a terenurilor pe care se află   construcţii neautorizate, edificate chiar şi după data de 1ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile.

Că interpretarea coroborată, directă sau per a contrario, a celor două texte de lege trebuie făcută în sensul că se restituie în natură terenurile pe care se  află construcţii ridicate fără autorizaţie legală înainte sau după 1 ianuarie 1990    o    dovedesc    şi    reglementările    din    Normele metodologice   de   aplicare  unitară  a  Legii  nr.   10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Astfel, pct. 10.4 din Normele metodologice prevede că dispoziţia din art. 10 alin. (3) din legea specială instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcţii, indiferent de destinaţia acestora, fie construcţii uşoare sau demontabile, fără a distinge după cum acestea au fost edificate înainte sau după 1 ianuarie 1990.

Prin urmare, în mod corect a constatat curtea de apel că terenul pe care se află construcţia în suprafaţă de 39 m.p. trebuie restituit în natură, deoarece aceasta a fost edificată fără autorizaţie.

Soluţia legală fiind aceea a restituirii în natură a acestei suprafeţe de teren, critica referitoare la faptul că era necesar a se rezerva o suprafaţă aferentă construcţiei pentru o normală utilizare şi funcţionare a acesteia, inclusiv o alee cu lăţimea de 1 m care să asigure accesul în str. 22 Decembrie 1989, nu este întemeiată.

Nici faptul că imobilul construcţie este închiriat în baza unor contracte de închiriere legal încheiate nu reprezintă un impediment la restituire, deoarece, în această situaţie sunt aplicabile dispoziţiile             art. 13 din Legea nr. 10/2001, republicată.

În ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 164,3 m.p., atribuită în compensare numitului G.I. prin dispoziţia nr. 1697 din 4 iulie 2003, se constată că, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini, iar potrivit art. 18 lit. c din lege, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, numai dacă imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale.

Or, numitul G.I. nu deţine imobilul în baza unui act de înstrăinare, ci ca urmare a măsurilor compensatorii dispuse de primărie în baza Legii nr. 10/2001, după data la care recurenţii – reclamanţi au transmis notificarea Primăriei municipiului Târgu Jiu.

Nici faptul că, iniţial, prin notificare, reclamanţii au solicitat despăgubiri băneşti şi au sesizat prefectura, nu reprezintă un argument pentru respingerea cererii de restituire în natură a diferenţei de teren din suprafaţa avută în proprietate de autorul reclamanţilor.

Astfel, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 instituie principiul restituirii în natură, iar alin. (2) al aceluiaşi articol dă posibilitatea fostului proprietar sau moştenitorilor acestora să aleagă între diferite categorii de măsuri reparatorii doar în situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă, potrivit legii.

De altfel, chiar primarul, soluţionând notificarea, a dispus restituirea în natură a unei porţiuni de teren, fără a lua în considerare că, iniţial s-au solicitat doar despăgubiri băneşti.

Pentru aceleaşi raţiuni, nu prezintă relevanţă nici faptul că iniţial a fost sesizată prefectura, deoarece măsurile reparatorii se aplică conform legii, indiferent de persoana juridică iniţial notificată.

Cât priveşte faptul că demersul privind refacerea planului Anexa 2 la raportul de expertiză în funcţie de planul de situaţie anexă la dispoziţia nr. 4763/2006 a rămas fără rezultat, nici această susţinere nu este fondată.

La instanţa de fond, la termenul din 8 decembrie 2006, Municipiul Târgu Jiu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, care vizau tocmai refacerea planului anexă, obiecţiuni încuviinţate de instanţă şi la care expertul a răspuns.

La termenul următor depunerii la dosar a răspunsului expertului, reprezentantul pârâtei a declarat că nu formulează alte obiecţiuni.

Faţă de cele expuse mai sus şi în temeiul art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul declarat s-a respins ca nefondat.

Faţă de dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură civilă, recurenţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către intimaţi, reprezentând onorariu avocat.