Cuprins pe materii: Drept civil. Răspundere civilă delictuală. Răspunderea statului pentru erori judiciare. Daune materiale solicitate pentru soţia reclamantului, victimă a unei erori judiciare
Index alfabetic : Drept civil
- Răspundere civilă delictuală
- Răspunderea statului pentru erori judiciare
- Daune materiale solicitate pentru soţia victimei erorii judiciare
C. proc. pen. art. 504 şi urm.
În temeiul art. 505 alin. (1) C. proc. pen., soţia victimei erorii judiciare – prin arestarea preventivă pe nedrept – are dreptul la daune materiale constând în diferenţa dintre salariul ce a avut şi pensia pentru invaliditatea ce i-a fost creată datorită arestării preventive pe nedrept a soţului.
Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 204 din 20 ianuarie 2004
Ministerul Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin recursurile declarate împotriva deciziei nr. 24 din 27 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au susţinut, printre alte critici – în legătură cu daune morale acordate victimei erorii judiciare, – că nelegal statul a fost obligat să plătească 23.967.120 de lei, cu titlu de daune materiale, constând în diferenţa dintre salariul pe care l-a avut soţia victimei şi pensia pentru invaliditate de gradul II ce i s-a provocat de situaţia soţului. În esenţă, prin recursurile menţionate, s-a susţinut că drepturile materiale, acordate de instanţa de apel, nu se justifică, întrucât nu există raport de cauzalitate între arestarea preventivă a soţului (în perioada 6 iunie 1996 – 20 iulie 1996) şi îmbolnăvirea ulterioară a soţiei.
Motivele de recurs nu sunt fondate.
Instanţa de apel în mod temeinic şi legal a soluţionat capătul de cerere privitor la daunele materiale care i-au fost cauzate soţiei reclamantului, în sensul că au făcut o corectă aplicare a principiilor care stau la baza erorilor săvârşite în procesele penale, potrivit cărora compensarea trebuie să fie integrală şi efectivă, cuprinzând atât pierderea suferită cât şi beneficiul nerealizat.
În limita principiilor enunţate, s-a stabilit că soţia reclamantului este îndreptăţită la despăgubiri materiale în cuantum de 23.967.120 de lei ce reprezintă diferenţa dintre pensia soţiei reclamantului, de 766.000 lei – pensionar gr. II – şi salariul avut anterior pensionării – 1.250.000 lei pe care l-ar fi încasat dacă n-ar fi fost nevoită să se pensioneze din cauza suferinţelor fizice şi psihice îndurate de pe urma arestării nelegale a reclamantului.
Trauma psihică ce i-a fost creată reclamantului prin arestarea sa ilegală s-a răsfrânt negativ şi asupra soţiei acestuia.
Aşa se face că soţia reclamantului a fost nevoită să se pensioneze (gr. II) din cauza traumei psihice suferite.
Deci, există legătură de cauzalitate între trauma fizică creată reclamantului şi pensionarea soţiei sale.
