Cuprinsul pe materii: Drept civil. Obligaţii rezultând din cauzare de prejudicii. Răspundere civilă delictuală. Răspunderea statului pentru erori judiciare
Index alfabetic: Drept civil
- Răspundere civilă delictuală
- Eroare judiciară
- Răspunderea statului pentru erori judiciare
- Arestare nelegală
- Despăgubiri
- Daune morale. Criterii
C. proc. pen., art. 504 şi urm.
La evaluarea întinderii despăgubirii pentru prejudiciul moral suferit prin arestarea nelegală, instanţa – statuând în echitate – a avut în vedere, în principal, criteriile referitoare la : suferinţele fizice şi psihice, expunerea la dispreţul public, atingerea gravă adusă onoarei şi demnităţii persoanei, afectarea gravă a prestigiului profesional al reclamantului, precum şi a personalităţii sale morale.
Î.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 4286 din 8 iunie 2004
Reclamantul R.G. a chemat în judecată Statul Român, pentru a fi obligat la 1,5 miliarde lei reprezentând „reparaţia materială şi morală pentru arestarea nelegală în perioada 7 septembrie – 7 decembrie 1993, întrucât, după 6 ani de procese, în final, prin decizia penală nr. 1297/1 aprilie 1999, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală a fost achitat, în baza art. 10 lit. a C. proc. pen. (fapta nu există) pentru infracţiunea de luare de mită.
Prin sentinţa civilă nr. 129 din 1 martie 2002 a Tribunalului Galaţi i s-au acordat 56.023.738 lei daune materiale şi 500.000.000 lei daune morale, iar prin decizia nr. 51/A – 31 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi s-au majorat daunele materiale la 72.868.373 lei, iar cele morale la 1 miliard de lei.
Contra acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, criticând-o cu privire la criteriile de stabilire a daunelor morale.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Este evidentă arestarea ilegală a reclamantului şi lipsirea sa de libertate, pe o perioadă de peste 90 de zile, cu consecinţa pierderii demnităţilor publice exercitate, a profesiei de medic şi a privării sale de exerciţiul celorlalte drepturi constituţionale. Acestea constituie elemente semnificative în continuarea prejudiciului moral suferit de reclamant – un prejudiciu psihic, un prejudiciu profesional şi de imagine multiplu şi complex, un prejudiciu de funcţie şi un altul relativ la viaţa sa privată şi, chiar, la condiţia umană de om liber.
Existenţa acestui prejudiciu moral complex, ca o consecinţă directă a lipsirii ilegale de libertate, constatată, ca atare, definitiv, după aproape 6 ani de proces penal, rezultă din probe şi nu este contestată.
Relativ la întinderea despăgubirii pentru acest prejudiciu moral la care reclamantul este îndreptăţit, instanţa de apel, statuând în echitate, printr-o apreciere atentă şi pertinentă a complexului material probator, a dat o evaluare adecvată a daunelor morale compensatoare, fiind, totodată, imparţială şi echidistantă în acest sens.
Ea a avut în vedere, în principal, criteriile referitoare la:
- consecinţele suferite pe plan fizic şi psihic;
- expunerea la dispreţul public în calitate de inculpat şi de condamnat;
- atingerea gravă adusă onoarei şi demnităţii sale:
- aducerea sa în incinta instanţelor şi a parchetelor, ca inculpat, în mod repetat, timp de aproape 6 ani pentru o faptă inexistentă şi lipsirea ilegală de libertate timp de 3 luni.
- sentimentul de frustrare accentuată creat reclamantului, de dezumanizare şi de afectare gravă a prestigiului său profesional şi a personalităţii sale morale şi altele.
Toate aceste criterii aplicate, în concret şi adecvat, în speţă, justifică evaluarea făcută de instanţa de apel.
Pe cale de consecinţă recursurile au fost respinse ca nefondate.
