Cuprins pe materii. Drept civil şi drept procesual civil. Despăgubiri pentru erori judiciare. Competenţa de soluţionare a cererii.

Index alfabetic.. Drept civil şi drept procesual civil.

-          Erori judiciare;

-          Acţiune pentru despăgubiri;

-          Competenţa de soluţionare.

C.pr.penală. art. 504

C.civ. : art. 998 şi urm.

C.pr.civ. art. 1-2

Acţiunea , pentru despăgubiri cuvenite pentru erori judiciare, este de competenţa:

-          tribunalului, conform art. 2 pct. 2 lit. b C.pr.civ., dacă despăgubirile sunt solicitate pentru erori judiciare săvârşite în procesele penale, conform art. 504 C.pr.civ;

-          judecătorie, conform art. 1 pct.1 C.pr.civ. sau tribunal, conform art. 2 pct. 1 lit.b din acelaşi cod, după cum despăgubirile solicitate sunt sub sau peste valoarea de 5 milioane de lei, dacă despăgubirile sunt solicitate pentru erori judiciare  săvârşite în procesele civile, printre care şi cele contravenţionale, conform art. 998 şi următoarele din C.civil.

NOTĂ. Privitor la valoarea obiectului litigiului, în raport cu care competenţa revine judecătoriei sau tribunalului, se vor avea în vedere dispoziţiile  art. 2 C.pr.civ., de la data acţiunii, dispoziţii care, între timp s-au modificat.

Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 9712 din 24 noiembrie 2005

Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 97 din 2 aprilie 2003, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul L.V., în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi a fost obligat pârâtul la plata sumei de 35.000.000 de lei daune morale către reclamant.

Instanţa de fond a reţinut că, potrivit art.504 alin. 1 C.pr.penală, orice persoană care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite. Textul nu distinge între prejudiciul moral şi cel material, iar art. 998 şi următoarele Cod civil prevede că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu dă dreptul celui prejudiciat la despăgubiri.

Instanţa de fond a reţinut că reclamantului, prin procesul verbal de contravenţie A nr. 0570371 din 25 mai 2001, i-a fost aplicată o amendă de 150.000 de lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, cu posibilitatea plăţii în termen de 48 de ore a sumei de 50.000 de lei, reprezentând jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege.

Prin sentinţa civilă nr. 858/2001 s-a admis cererea formulată de Postul de Poliţie Grădiştea şi s-a dispus transformarea amenzii de 150.000 lei în 15 zile închisoare contravenţională.

Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 1603 din 31 octombrie 2001, a admis recursul declarat de contravenient, a constatat achitată cota de ½ din cuantumul amenzii şi a transformat restul amenzii în 7 zile închisoare contravenţională, iar, în baza mandatului de executare a închisorii contravenţionale nr. 173/2002 din 18 ianuarie 2002, reclamantul a fost arestat timp de 70 ore, fiind pus în libertate în baza adresei nr. 1433 din 19 februarie 2002, emisă conform deciziei civile nr. 326 din 19 februarie 2002, prin care a fost desfiinţată decizia civilă nr. 1603/2001.

Reclamantul, care a fost arestat ilegal, a suferit un prejudiciu moral, fiindu-i lezată onoarea şi reputaţia şi fiind supus unor suferinţe de ordin psihic.

Se mai reţine, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 504 C.pr.pen., deoarece prevederile Legii nr. 12/1990 se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală.

Prin decizia civilă nr. 400 din 3 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins apelurile declarate de reclamant, de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, împotriva acestei sentinţe.

Instanţa de apel a reţinut că acţiunea s-a formulat în termenul de un an, calculat de la data de 19 februarie 2002 când reclamantul a fost pus în libertate, că cererea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 48 alin. 3 din Constituţie, art. 998, 999 C.civil şi art. 504 C.pr.pen. şi că reclamantul fiind ţinut în arest timp de 70 ore nu are relevanţă faptul că a fost arestat contravenţional şi nu penal. Sunt aplicabile prevederile art. 504 C.pr.penală, pentru că dispoziţiile Legii  nr. 12/1990 se completează cu cele ale Codului de procedură penală, însă temeiul juridic, esenţial, pe care se întemeiază soluţia admiterii acţiunii îl reprezintă art. 998, 999 C.civ.

Se reţine că, Statul Român, prin funcţionarii angajaţi ai instituţiilor de stat, a dat dovadă de neglijenţă, înlesnind arestarea pe nedrept a reclamantului, care a stat în închisoare timp de 70 ore, iar culpa reclamantului nu există, pentru că acesta a achitat amenda şi a înaintat chitanţa către Poliţia comunei Grădiştea, judeţul Vâlcea. Dispoziţiile art. 998, 999 C.civ. nu disting între prejudiciul material şi cel moral, iar aprecierea prejudiciului s-a făcut în raport de perioada arestării ilegale şi de suferinţele de ordin fizic, psihic, social, profesional şi moral suportate de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Reclamantul, critică decizia, susţinând că în mod nejustificat instanţa a reţinut că suma de 35.000.000 de lei este stabilită în raport de perioada arestului contravenţional, fără să arate raţiunea sau principiul de drept care atestă proporţionalitatea, concluzionând, laconic şi evaziv, fără temei legal şi fără să se pronunţe cu privire la aprecierea prejudiciului în raport de suferinţele de ordin fizic, psihic, social, profesional şi moral.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, arată că statul nu poate fi obligat la plata daunelor morale, pentru că, în cauză, nu s-a comis vreo eroare judiciară. Culpa pentru executarea închisorii contravenţionale aparţine în totalitate contravenientului; că temeiul juridic al acţiunii îl reprezintă art. 504 şi următoarele Cod procedură penală, pentru că executarea închisorii contravenţionale a urmat regulile executării pedepsei închisorii. Statul nu răspunde însă în temeiul art. 998 – 999 C.civ., ci în temeiul art. 1000 alin. 3 c.civ., iar comitentul răspunde pentru fapta prepusului numai dacă în persoana acestuia din urmă sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, inclusiv culpa, care este o condiţie sine qua non pentru angajarea răspunderii.

Or, în cauză, organele judiciare nu au culpă în privinţa soluţiilor pronunţate şi executării de către reclamant a 70 ore închisoare contravenţională, pentru că acesta a plătit doar jumătate din cuantumul amenzii, după expirarea termenului de 48 ore de la aplicarea sancţiunii, iar la dosar nu s-au depus dovezi care să ateste faptul că reclamantul a comunicat Postului de Poliţie Grădiştea că a făcut plata şi nici nu s-a prezentat în procesul pornit de organele de poliţie, pentru a-şi face apărările necesare şi a aduce dovezi că a făcut plata.

Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice,  susţine că în mod greşit s-a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile înscrise în art. 504 şi următoarele din Codul de procedură penală, cu motivarea că dispoziţiile Legii nr. 12/1990, se completează cu cele ale Codului de procedură penală; că, potrivit art. 8 din Legea nr. 12/1990 prevederile legii se completează cu cele ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală numai în privinţa faptelor prevăzute şi sancţionate ca infracţiuni de această lege, iar art. 48 alin. 3 din Constituţie prevede că statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile săvârşite în procesele penale. Instanţa de apel a nesocotit aceste dispoziţii, nefăcând distincţie între arestarea în temeiul legii penale şi cea produsă ca urmare a transformării unei sancţiuni contravenţionale.

Recursurile vor fi admise, pentru următoarele considerente.

Raportat la datele când s-a făcut comunicarea hotărârii atacate şi la faptul că hotărârea nu a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, (care a declarat recurs anterior datei de 9 ianuarie 2004 când comunicarea actului s-a făcut către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj), toate recursurile au fost declarate şi motivate în termen, iar, în cauză, sunt incidente motivele de recurs, de ordine publică, invocate din oficiu, prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C.pr.civ., deoarece sentinţa instanţei de fond a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, iar decizia instanţei de apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor înscrise în art.297 alin. 2 C.pr.civ..

Potrivit art. 2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul este instanţă de excepţie în ceea ce priveşte judecarea în prima instanţă, deoarece cauzele care se judecă de tribunal ca instanţă de fond sunt prevăzute limitativ la literele a – i.

La litera h, textul prevede că tribunalul judecă în primă instanţă „cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale”. Textul are în vedere natura procesului în care s-a cauzat prejudiciul (penal) şi nu temeiul de drept invocat de parte în acţiune.

Faţă de conţinutul textului, competenţa tribunalului ca instanţă de fond fiind limitată la cererile care au ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale, pentru cererile care au ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale, competenţa se stabileşte în raport de valoarea obiectului cererii, oricare ar fi temeiul de drept invocat.

În prezenta cauză, cererea formulată de reclamant având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare săvârşite într-un proces civil, instanţa competentă să soluţioneze procesul în fond se stabileşte după valoarea obiectului cererii, precizată de reclamant în acţiune la suma de 10.000 de euro.

În raport de conţinutul art. 2 pct. 1 lit. b din codul de procedură civilă, care, la data de 22 ianuarie 2003, când s-a înregistrat cererea de chemare în judecată, stabilea competenţa tribunalului pentru judecarea în primă instanţă a proceselor şi cererilor în materie civilă al căror obiect avea o valoare de peste 2 miliarde lei,  în prezenta cauză competentă să soluţioneze procesul, conform art. 1 alin. 1 C.pr.civ., era judecătoria.

Prin urmare, soluţionând procesul în primă instanţă,  Tribunalul Gorj a încălcat competenţa altei instanţe, iar instanţa de apel, păstrând această hotărâre, a încălcat art. 297 alin. 2 C.pr.civ., care prevede că atunci când prima instanţă greşit s-a declarat competentă, instanţa de apel trebuie să anuleze hotărârea şi să trimită cauza spre judecare instanţei competente.

Pentru considerentele expuse, fără să se analizeze motivele de recurs invocate de recurenţi, se vor admite recursurile, vor fi casate hotărârile pronunţate de instanţa de fond şi cea de apel şi, conform art.312 (6) C.pr.civ. şi art. 8 C.pr.civ., care pentru cererile îndreptate împotriva statului stabileşte competenţa teritorială alternativă, se va trimite cauza spre judecare Judecătoriei Târgu Jiu.

Judecând cauza, instanţa de fond va avea în vedere toate apărările formulate de recurenţi.