.  Construcţie înstrăinată în baza Legii nr. 112/1995. Cerere de restituire a unei suprafeţe de teren în care este inclus şi terenul aferent construcţiei.

Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate privată. Teren aferent construcţiei înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995. Situaţia juridică a terenului. Contestaţie formulată în baza Legii nr. 10/2001.

Index alfabetic: Imobil naţionalizat abuziv.

- Contestaţie în baza Legii nr. 10/2001.

- Cerere de restituire în natură.

- Construcţie înstrăinată în baza Legii nr. 112/1995.

- Teren aferent construcţiei.

Legea nr. 112/1995  : art. 26

Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

112/1995 : art. 37

Legea nr. 10/2001

Dispoziţiile art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, prevăd că în situaţiile de vânzare a apartamentelor către foştii chiriaşi, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent.

Însă transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiei este una convenţională, neoperând de drept, în temeiul legii,

Ca proprietari asupra construcţiei, în absenţa unei asemenea convenţii,  cumpărătorii au drept de folosinţă asupra terenului, dar numai în măsura necesară exercitării dreptului de proprietate asupra construcţiei.

În vederea stabilirii măsurilor reparatorii ce se cuvin fostului proprietar

asupra terenului, trebuie a se ţine seama de principiul restituirii în natură şi de

modalitatea în care acesta este compatibil cu situaţia deţinerii proprietăţii construcţiei de pe teren de alte persoane.

ICCJ, Secţia civilă si de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 215 din 16 ianuarie 2008

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanţii J.S. şi M.S. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 34 din 10 mai 2004 emisă de Primarul comunei Orţişoara, să se constate în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 calitatea de proprietari a reclamanţilor şi reconstituirea dreptului acestora asupra imobilului situat în comuna Orţişoara; să se dispună retrocedarea în natură a terenului în suprafaţă de 1116 m.p., aferent construcţiei şi în baza art. 46 din Legea nr. 10/2001, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat de reprezentanţii  statului, cu soţii C.

Ulterior, s-a renunţat la judecata capătului de cerere având ca obiect nulitatea contractului de vânzare – cumpărare.

Prin sentinţa civilă nr. 804 din 3 mai 2005, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia emisă de primar, pe care l-a obligat la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul constând în casă, situată în comuna Orţişoara. A fost obligat  Primarul comunei Orţişoara să restituie în natură terenul aferent construcţiei şi a fost respinsă cererea referitoare la restituirea în natură a construcţiei.

Împotriva sentinţei a declarat apel Primarul comunei Orţişoara, care a susţinut interpretarea greşită dată de tribunal dispoziţiilor art. 18 lit. d şi art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În cauză, au formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului numiţii C.L.D. şi C.I.

Prin decizia nr. 30 din 26 ianuarie 2006, Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă a admis apelul şi cererea de intervenţie accesorie, a schimbat în parte sentinţa, în sensul obligării pârâtului la măsurii reparatorii prin echivalent şi pentru terenul aferent construcţiei. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei.

S-a reţinut în considerentele deciziei, că măsurile reparatorii se datorează numai în echivalent, atunci când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea prevederilor legale, astfel cum rezultă din art. 18 lit. d şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În acelaşi sens, s-a constatat a fi incidente dispoziţiile art. 37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, conform cărora în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor şi, când este cazul, a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din lege.

Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamanţi, care au susţinut   că instanţa a reţinut în mod greşit incidenţa dispoziţiilor art. 18 lit. d şi ale art. 19 alin.(2) din Legea nr. 10/2001, deoarece terenul nu a fost înstrăinat, Statul Român fiind indicat şi în acest moment ca proprietar tabular.

În drept, criticile au fost încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc.civ.

Examinând criticile deduse judecăţii pe calea recursului, Înalta Curte a constatat caracterul fondat al acestora în privinţa situaţiei juridice a terenului.

Astfel, schimbând pe acest aspect sentinţa tribunalului, instanţa de apel a reţinut că măsurile reparatorii nu pot fi stabilite decât prin echivalent, în condiţiile în care terenul a făcut obiectul înstrăinării conform Legii nr.112/1995. Or, o asemenea constatare vine în contradicţie cu conţinutul contractului de vânzare-cumpărare, potrivit căruia obiect al înstrăinării l-a reprezentat locuinţa din comuna Orţişoara, fără nicio menţiune la terenul aferent.

De asemenea, din extrasul de carte funciară  rezultă că Statul Român este în continuare proprietarul terenului.

Referirea făcută de instanţa de apel la dispoziţiile art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, în sensul că, în situaţiile de vânzare a apartamentelor către foştii chiriaşi, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 112/1995, nu este de natură să ducă la o altă concluzie în legătură cu situaţia juridică a terenului în speţă.

Astfel, transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcţiei este una convenţională, ea neoperând de drept, în temeiul legii.

Cadrul normativ doar permite ca, o dată cu imobilul – construcţie, să poată fi înstrăinat şi terenul aferent acestuia, concretizarea vocaţiei la dobândirea dreptului urmând a se realiza însă prin perfectarea contractului de vânzare – cumpărare.

Aprecierea în sens contrar a instanţei de apel, a condus la reţinerea unei situaţii juridice eronate a terenului, din punct de vedere al titularului dreptului de proprietate, acesta a rămas în continuare Statul Român.

Tot astfel, aprecierea conform căreia o altă măsură de restituire, decât cea prin echivalent, ar împiedica pe actualii proprietari ai construcţiei să-şi exercite prerogativele dreptului de proprietate asupra acesteia, ignoră faptul că suprafaţa totală rămasă în proprietatea statului este de 1116 m.p. şi că, din punct de vedere al utilizării terenului din jurul casei, acesta nu poate constitui

în întregime teren necesar.

Faţă de greşita stabilire a situaţiei juridice a terenului şi de insuficienta lămurire a elementelor de fapt care să permită concluzia referitoare la împiedicarea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate asupra construcţiei, recursul a fost admis şi conform art. 313 C.pr.civ., cauza a fost trimisă spre rejudecare instanţei de apel.

La reluarea judecăţii, în vederea stabilirii măsurilor reparatorii ce se cuvin asupra terenului, urmează a se ţine seama de principiul restituirii în natură, care este prioritar şi de modalitatea în care acesta este compatibil cu situaţia deţinerii proprietăţii construcţiei de pe teren de alte persoane.

Ca proprietari asupra construcţiei, intervenienţii au drept de folosinţă asupra terenului (drept de superficie), dar numai în măsura necesară exercitării dreptului de proprietate asupra construcţiei.

Pentru aceasta se impune însă, ca din totalul suprafeţei de 1116 m.p., să se determine partea care este afectată (operând ca o dezmembrare a dreptului de proprietate asupra terenului, specifică dreptului de superficie) de necesitatea folosirii corespunzătoare a construcţiei, pe baza unei expertize topografice.

În funcţie de aceste delimitări, se poate aprecia şi asupra noţiunii de teren liber supus restituirii în natură, în condiţiile Legii nr. 10/2001.