- Imobil preluat abuziv în proprietatea statului. Donaţie. Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Codul civil.
Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate privată.
Index alfabetic : imobil preluat abuziv
- donaţie
- restituire în natură
Legea nr. 10/2001, art. 2
Codul civil, art. 813
Dacă oferta de donaţie a fost făcută în condiţiile Decretului nr. 478/1954, sunt incidente dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind considerat preluat abuziv, atunci când nu au fost respectate cerinţele legii vizând formalităţile ce trebuie îndeplinite în situaţia încheierii donaţiei între absenţi
Astfel, împrejurarea că oferta de donaţie a fost întocmită în formă autentică nu echivalează cu perfectarea actului, în condiţiile în care nu s-a putut face dovada acceptării, de către donatar în condiţiile art. 814 alin. 1-2 din Codul civil.
ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 937 din 3 februarie 2009
Prin acţiunea formulată la 7 iunie 2002, reclamantul P.C.P. a solicitat, în contradictoriu cu SC P. SA, Primăria Municipiului Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice, restituirea în natură a imobilului din Bucureşti, format din construcţie şi teren, arătând că a notificat Primăria Municipiului Bucureşti în baza Legii nr. 10/2001, notificarea nefiind soluţionată până în prezent.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 10/2003, a respins acţiunea ca fiind prematur formulată.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia nr. 164 A/2003.
Recursul declarat de reclamant a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă care, prin decizia nr. 3476 din 11 mai 2004 a casat decizia dată în apel şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe, pentru cercetarea fondului.
Instanţa supremă a reţinut că în mod greşit acţiunea a fost respinsă ca prematură, întrucât conduita culpabilă a entităţilor notificate, care nu s-au conformat legii pentru a emite o dispoziţie motivată de acceptare sau de refuz a cererii de restituire, nu poate afecta interesele legitime ale persoanei solicitante.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin decizia nr. 1518/A din 14 noiembrie 2005, a admis apelul reclamantului şi desfiinţând sentinţa dată în primă instanţă a trimis cauza spre rejudecare tribunalului, reţinând greşita soluţionare a excepţiei prematurităţii acţiunii.
În rejudecare, Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 431 din 21 martie 2007, a admis acţiunea şi a obligat pârâtele să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie un imobil din Bucureşti.
Instanţa a reţinut că imobilul în litigiu a trecut abuziv în proprietatea statului, contractul de donaţie invocat de pârâte fiind lovit de nulitate absolută, astfel cum s-a statuat şi prin sentinţa civilă nr. 1368/2007 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Apelurile formulate de cele două pârâte au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie prin decizia nr. 719 din 13 noiembrie 2007.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs atât SC P. SA cât şi Municipiul Bucureşti, prin Primar General.
În recursul său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ., pârâta SC P. SA a arătat că instanţă a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbându-se înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, s-a reţinut greşit că actul de donaţie nu a fost încheiat în formă autentică, ignorându-se încheierea de autentificare nr. 1580 din 23 decembrie 1987, aflată pe spatele înscrisului.
Ca atare, se arată, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin.(1) lit. c din Legea nr. 10/2001, admisibilitatea cererii de restituire a imobilului fiind condiţionată de existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile de constatare a nulităţii donaţiei.
Se mai susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul formulat de SC P. SA, se priveşte ca nefondat, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 10/2001, republicată,
sunt incluse în categoria imobilelor preluate în mod abuziv şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice, în baza Decretului nr. 410/1948, privind donaţiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donaţiile făcute statului şi altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În speţă, din probele administrate, rezultă cu evidenţă că nu au fost respectate cerinţele legii vizând formalităţile ce trebuie îndeplinite în situaţia încheierii donaţiei între absenţi.
Astfel, niciunul din actele cauzei nu atestă că oferta făcută de autorii reclamantului, în legătură cu donaţia imobilului ar fi fost acceptată de către donatar – Consiliul Popular al Sectorului 6 Bucureşti în reprezentarea Statului român – în condiţiile art. 814 alin.(1)-(2) din Codul civil.
Or, potrivit acestor texte, donaţiunea nu obligă pe donator şi nu va produce nici un efect decât din ziua în care va fi fost acceptată.
Ca atare, în acest context, împrejurarea că într-adevăr oferta de donaţie a fost întocmită în formă autentică nu echivalează cu perfectarea actului, în condiţiile în care nu s-a putut face dovada acceptării, nici prin înscrisul prezentat şi nici printr-un act autentic posterior.
Astfel, urmare repetatelor demersuri făcute de instanţa fondului, atât Primăria Sectorului 6 cât şi Primăria Municipiului Bucureşti au comunicat că în evidenţele acestora nu figurează ca fiind emisă vreo decizie de acceptare a ofertei de donaţie pentru imobilul în litigiu.
Or, cum oferta de donaţie a fost făcută în condiţiile Decretului nr. 478/1954, în cauză se regăseşte pe deplin, ipoteza vizată prin dispoziţiile art. 2 alin.(1) lit. c, teza 1 din Legea nr. 10/2001.
De altfel, chiar dacă s-ar fi putut proba efectuarea contractului de donaţie,
prin prezentarea unui act autentic de acceptare din partea donatorului, preluarea imobilului nu putea fi apreciată decât tot ca fiind abuzivă – în accepţiunea tezei a 2-a a textului mai sus citat – în condiţiile în care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a admis acţiunea în constatarea nulităţii absolute a donaţiei având ca obiect imobilul în legătură cu care s-a formulat notificarea.
Nefondat este şi cel de-al 2-lea motiv de recurs, potrivit căruia instanţele nu s-au pronunţat asupra unor probe administrate care ar atesta că suprafaţa terenului deţinut de autorii reclamantului era de 240 mp şi nu de 252 mp cât se pretinde prin cererea introductivă.
Astfel, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 18875/1943, rezultă că autorii reclamantului au dobândit terenul în litigiu, în suprafaţă de 252 mp. Aceeaşi suprafaţă a fost identificată şi prin expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul formulat de pârâta SC P. SA a fost respins ca nefondat.
Cât priveşte recursul Municipiului Bucureşti, prin Primar General, acesta a fost declarat cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 301 C.proc.civ., hotărârea dată în apel fiindu-i comunicată pârâtului la 9 ianuarie 2008, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată la 28 ianuarie 2008 peste termenul defipt prin lege.
În consecinţă, recursul a fost respins ca tardiv formulat.
