Cuprins pe materii.  Drept civil. Drept de proprietate. Imobil preluat de stat in baza Decretului nr.478/1954. Cerere de restituire în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent. Condiţionarea acordării măsurilor reparatorii de admiterea acţiunii în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei.

Index alfabetic. Drept civil.

- Imobil preluat in mod abuziv

- Nulitatea donaţiei

Legea  10/2001: art. 2 alin.(1) lit. c, art. 3 lit. c

Codul civil: art.813

Din interpretarea primei teze a dispoziţiilor art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.10/2001, în redactarea ulterioară republicării, rezultă că legiuitorul a avut în vedere, în ceea ce priveşte imobilele preluate prin actele normative speciale, adoptate în perioada postbelică, care au servit ca temei legal pentru donaţii făcute în favoarea statului ori a altor persoane juridice, exclusiv actele de donaţie încheiate sub semnătură privată ca urmare a derogării de la regula instituită prin dispoziţiile art.813 din Codul civil, conform cu care, toate donaţiile trebuie încheiate în formă autentică.

Ca atare – deşi nici în acest caz particular, legea nu oferă o soluţie

clară, nesusceptibilă unor diverse interpretări – apare ca judicioasă concluzia că doar în această ipoteză, a trecerii în proprietatea statului în baza unor reglementări speciale – cum ar fi Decretele nr.410/1948 şi nr.478/1954 şi altele asemenea – prin act neîncheiat în formă autentică se poate aprecia asupra preluării abuzive, fără a fi necesar a se îndeplini condiţia admiterii acţiunii în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

I.C.C. Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 2156 din 1 aprilie 2008.

Prin notificarea formulată la 11 februarie 2002, Federalcoop Hunedoara a cerut Primăriei municipiului Deva, restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul – apartamentul, compus din două camere şi dependinţe – situat în Deva, preluat abuziv în baza Decretului nr.478/1954, privitor la donaţiunile făcute statului.

Prin dispoziţia nr.932/2003, Primarul municipiului Deva a respins notificarea, cu motivarea că preluarea s-a făcut cu titlu, iar acţiunea în constatarea nulităţii actului de donaţie formulată de reclamantă, a fost respinsă irevocabil.

Federalcoop Hunedoara a atacat această dispoziţie, învederând instanţei că pentru imobilele donate statului sau altor persoane juridice, în baza unor acte normative speciale, cazul în speţă, nu este necesară obţinerea în prealabil a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile de anulare a donaţiei.

Se mai arată, imobilul în litigiu a fost construit din fondurile Cooperaţiei de Consum şi donat Statului Român cu condiţia repartizării acestuia unui

membru cooperator.

Ulterior, apartamentul a fost vândut chiriaşului în temeiul Decretului-Lege nr.61/1990.

Tribunalul Hunedoara, Secţia Civilă, prin sentinţa nr.674 din 21 aprilie 2004, a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu face parte din categoria persoanelor juridice îndreptăţite, în înţelesul legii, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art.3 lit. c din Legea nr.10/2001.

Astfel, se mai arată, dacă legiuitorul ar fi dorit să includă în categoria persoanelor îndreptăţite la restituire şi organizaţiile cooperatiste, le-ar fi enumerat fără echivoc alături de celelalte categorii nominalizate în art.3 din lege şi nicidecum nu le-ar fi inclus în categoria celor obligate la restituire.

În esenţă, cu aceeaşi motivare, Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Civilă, prin decizia nr.1761/A din 12 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Recursul declarat în cauză de Federalcoop Hunedoara a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin decizia nr.5287 din 30 mai 2006 a casat hotărârea atacată şi, admiţând apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de fond.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa supremă a reţinut că Legea nr.10/2001 nominalizează în art.3 lit. c, ca fiind persoane îndreptăţite şi persoanele juridice proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, după data de 6 martie 1945.

Legiuitorul condiţionează reţinerea calităţii de persoană îndreptăţită a persoanei juridice de constatarea continuităţii activităţii în perioada ulterioară preluării bunului sau dacă activitatea sa a fost interzisă sau întreruptă, iar aceasta să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989 dacă, prin hotărâre judecătorească se constată că sunt una şi aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă.

Or, se mai reţine, instanţa de apel nu a analizat dacă reclamanta şi-a continuat activitatea, în sensul legii de reparaţie şi nici dacă a construit apartamentul cu titlu de proprietar, faţă de conţinutul actului de donaţie din care rezultă că acesta ar fi fost construit de Sfatul popular al oraşului Deva, din fondurile Cooperaţiei de Consum.

În rejudecare, Tribunalul Hunedoara,  Secţia Civilă, prin sentinţa nr.144 din 28 februarie 2007, a admis contestaţia, astfel cum a fost precizată şi anulând dispoziţia, l-a obligat pe Primarul municipiului Deva să emită dispoziţie de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în condiţiile Legii nr.247/2005, pentru imobilul ce a făcut obiectul notificării, preluat abuziv de stat şi a cărui restituire în natură nu mai este posibilă.

A respins totodată contestaţia faţă de Statul Român – prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Hunedoara, Prefectura Judeţului Hunedoara, Primăria municipiului Deva şi Consiliul local Deva.

Pentru a decide astfel, prima instanţă a reţinut că Federalcoop Hunedoara are calitate de persoană îndreptăţită, fiind continuatoarea Uniunii Regionale a Cooperativelor de Consum Hunedoara care a fost constrânsă la perfectarea actului de donaţie în formă autentică în favoarea statului, în legătură cu apartamentul în litigiu, caracterul abuziv al preluării fiind stabilit de însuşi legiuitor, prin dispoziţiile art.2 alin.(1) lit. c din Legea nr.10/2001 şi pct.2.3. al Normelor metodologice.

S-au avut în vedere şi dispoziţiile art.18 lit. c din Legea nr.10/2001, faţă

de împrejurarea că imobilul notificat a fost înstrăinat, cu respectarea

dispoziţiilor legale, restituirea în natură nemaifiind posibilă.

Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Alba Iulia,  Secţia Civilă care, în esenţă, cu aceeaşi motivare, prin decizia nr.172/A din 23 mai 2007, a respins apelul declarat de Primăria municipiului Deva, prin primar.

În cauză, au declarat recurs în termen legal, Consiliul local al municipiului Deva, Primăria municipiului Deva şi Primarul municipiului Deva.

Primele două recursuri sunt nemotivate, urmând a se constata nulitatea acestora, în considerarea dispoziţiilor art.306 alin.(1) din C.proc.civ.

Cât priveşte recursul declarat de Primarul municipiului Deva, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 din C.proc.civ., acesta critică hotărârile date în cauză pe considerentul greşitei admiteri a contestaţiei, în condiţiile în care dispoziţiile art.2 alin. (1) lit. c din lege condiţionează acordarea măsurilor reparatorii de admiterea acţiunii în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Or, se arată, împrejurarea constrângerii antecesoarei contestatoarei la perfectarea actului de donaţie nu poate fi prezumată, mai ales atunci când – cazul în speţă – îi este opusă o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care s-a constatat valabilitatea actului.

Recursul Primarului municipiului Deva a fost admis în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispoziţiilor art.2 alin.(1) lit. c din Legea nr.10/2001, în redactarea ulterioară republicării, în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, în noţiunea de imobile „preluate în mod abuziv” se includ şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr.410/1948, privind donaţiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr.478/1954, privind donaţiile făcute statului şi altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art.813 din Codul civil, în acest din urmă caz, dacă s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Din interpretarea primei teze a textului mai sus citat rezultă că legiuitorul a avut în vedere, în ceea ce priveşte imobilele preluate prin actele normative speciale, adoptate în perioada postbelică, care au servit ca temei legal pentru donaţii făcute în favoarea statului ori a altor persoane juridice, exclusiv actele de donaţie încheiate sub semnătură privată ca urmare a derogării de la regula instituită prin dispoziţiile art.813 din Codul civil, conform cu care, toate donaţiile trebuie încheiate în formă autentică.

Ca atare – deşi nici în acest caz particular, legea nu oferă o soluţie clară, nesusceptibilă unor diverse interpretări – apare ca judicioasă concluzia că doar în această ipoteză, a trecerii în proprietatea statului în baza unor reglementări speciale – cum ar fi Decretele nr.410/1948 şi nr.478/1954 şi altele asemenea – prin act neîncheiat în formă autentică se poate aprecia asupra preluării abuzive, fără a fi necesar a se îndeplini condiţia admiterii acţiunii în anulare sau în constatarea nulităţii donaţiei printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Or, în speţă actul de donaţie prin care autoarea reclamantei a gratificat Statul român cu imobilul situat în Deva – apartament compus din două camere şi dependinţe – a fost încheiat în formă autentică.

În consecinţă, pretinsa constrângere la perfectarea actului nu putea fi prezumată, ci constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, devenind aplicabilă cea de-a 2-a ipoteză a textului mai sus invocat, care reglementează generic situaţia donaţiilor încheiate în formă autentică prevăzută de art.813 din Codul civil.

În cauză însă, prin sentinţa civilă nr.1004 din 11 aprilie 2003 a

Judecătoriei Deva, intrată în puterea lucrului judecat, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată la 14 mai 2002 de Federalcoop Hunedoara, vizând constatarea nulităţii absolute a actului de donaţie, autentificat sub nr.629 din 11 mai 1964, reţinându-se că reclamanta nu a probat lipsa lui animus donandi, nefăcându-se dovada că voinţa sa ar fi fost afectată în libertatea sa de manifestare, prin violenţa morală concretizată în presiuni exercitate de exponenţii puterii politice din perioada întocmirii actului.

Aşa fiind, recursul a fost admis, cu consecinţa casării ambelor hotărâri pronunţate în rejudecare iar pe fond, a respingerii contestaţiei.