Acţiune   privind  constatarea  nulităţii  unui  contract  de  vânzare cumpărare încheiate in temeiul Legii nr. 112/1995. Prescrierea dreptului la acţiune. Invocarea dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, adiţional la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

Cuprins pe materii. Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate. Nulitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat in temeiul Legii nr. 112/1995. Prescrierea dreptului la acţiune. Art. 1 din Protocolul nr. 1, adiţional la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

Index alfabetic. Drept civil.

- Contract de vânzare-cumpărare

- Constatarea nulităţii

- Prescrierea dreptului la acţiune.

Legea nr. 112/995

Legea nr. 10/2001: art. 22 alin.(1), art. 23, art. 25 alin. (1 ) şi art. 26 alin. (1)

Normele  Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,  aprobate prin H.G. nr. 498/2003

O.U.G. 109/2001

O.U.G. nr. 145/2001

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: art. 1 Protocolul nr. 1, adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Soluţionarea unei cauze pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în ceea ce priveşte constatarea nulităţii unui contract de  vânzare privind  un imobil al cărui regim juridic este reglementat de Legea nr. 10/2001, nu poate fi imputabilă instanţelor de judecată, ci reclamantului, care nu a uzat de dreptul său procesual recunoscut de dreptul naţional, în termenul defipt de lege în acest sens, cu alte cuvinte dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererea reclamantului ar fi fost exprimată cu respectarea normelor de procedură, respectiv cele care reglementează termenul în care aceasta putea fi formulată.

Instanţele de fond şi apel, soluţionând astfel cauza, nu au  încălcat dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1, adiţional la Convenţie, deoarece, conform jurisprudenţei constante a organelor jurisdicţionale ale Convenţiei, această dispoziţie legală ocroteşte bunurile actuale, iar nu speranţa de a vedea renăscută supravieţuirea unui drept de proprietate, imposibil de exercitat pe o perioadă îndelungată de timp.

Or, aşa cum s-a arătat, reclamantul a iniţiat un demers judiciar prin care

urmărea redobândirea dreptului de proprietate ce a aparţinut autorilor  săi, caz în care, protecţia  oferită de textul invocat din Convenţie nu-şi găseşte aplicarea.

Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 528 din 30 ianuarie 2008

Prin sentinţa nr. 283/5/2006, Tribunalul Braşov a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primarul municipiului Codlea, invocată din oficiu; a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţii P.A. şi P.G., precum şi de pârâta S.C. „C.” S.A., şi, în consecinţă, a respins acţiunea civilă formulată şi modificată de reclamantul P.E., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul judeţean Braşov şi Primarul municipiului Codlea, ca fiind formulată şi îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.

A respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii  P.A., P.G. şi S.C. „C.” S.A. Braşov, având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 decembrie 1996 încheiat între aceste părţi, ca prescrisă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că pârâtul Primarul municipiului Codlea nu are  calitate procesuală pasivă în cauză, potrivit          art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Din interpretarea  dispoziţiilor art. 22 alin.(1), art. 23, art. 25 alin. (1) şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, rezultă că notificarea se adresează şi, respectiv, se soluţionează de către unitatea-persoana juridică – care are în administrarea sa imobilul ce face obiectul notificării, noţiunea de „unitate deţinătoare” fiind explicită şi în partea introductivă a Capitolului 2 din Normele

Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001,  aprobate prin H.G. nr.

498/2003.

Această interpretare este în spiritul principiilor de drept civil, având în vedere că hotărârea judecătorească prin care este soluţionată contestaţia trebuie să se opună persoanei juridice în al cărei patrimoniu se află evidenţiat imobilul în litigiu şi în raport cu care hotărârea să poată fi eventual pusă în executare.

În acelaşi sens, instanţa a apreciat că, în soluţionarea notificării, primarul unei unităţi administrativ-teritoriale nu acţionează în nume propriu sau ca autoritate administrativă, ci în calitate de reprezentant legal al unităţii administrativ-teritoriale, emiţând în numele acesteia o dispoziţie cu caracter individual.

In ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune al reclamantului, având ca obiect constatarea nulităţii  contractului de  vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 decembrie 1996, încheiat între pârâţii P.A. şi P.G., şi S.C. „C.” S.A., invocată de pârâţi a fost constatată întemeiată faţă de  prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001,  republicată.

Termenul reglementat de acest text de lege, care a fost prelungit succesiv prin O.U.G. 109/2001 şi O.U.G. nr. 145/2001, în care putea fi promovată acţiunea în constatarea nulităţii contractelor de înstrăinare încheiate cu privire la imobilele ce fac obiectul acestei legi, a expirat la 14 august 2002 şi faţă de data promovării acţiunii de faţă – 14 septembrie 2005, s-a reţinut că dreptul la acţiune al reclamantului în ceea ce priveşte constatarea nulităţii actului atacat este prescris.

Prin decizia civilă nr. 32/Ap din 26 martie 2007, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de contestatorul P.E.; a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată, numai cu privire la excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a Primarului municipiului Codlea şi a trimis cauza spre rejudecare sub acest

aspect; a păstrat din sentinţa apelată dispoziţiile referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului judeţean Braşov şi a respingerii acţiunii în constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 275/1996, ca prescrisă; a respins restul pretenţiilor din apel, reţinând, în esenţă, următoarele :

Primarul municipiului Codlea este emitentul dispoziţiei contestate şi, ca atare, are calitate procesuală pasivă, cum rezultă şi din practica instanţei superioare.

Critica privitoare la soluţionarea greşită a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului, în ceea ce priveşte constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 decembrie 1996 încheiat între pârâţii P.A., P.G. şi S.C. „C.” S.A., a fost constatată neîntemeiată, faţă de dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Actul a cărui nulitate se invocă este încheiat în temeiul Legii                      nr. 112/1995 şi tocmai acestea sunt actele vizate de situaţiile reglementate de art. 45 din Legea nr. 10/2001, text de lege invocat de reclamant în susţinerea acţiunii sale.

Fiind vorba de o normă cu caracter special, existentă la data promovării acţiunii, s-a apreciat că aceasta derogă de la principiul imprescriptibilităţii acţiunilor în constatarea nulităţii şi se aplică cu prioritate.

Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamantul P.E. criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

In dezvoltarea acestui motiv de recurs, reclamantul a formulat critici în legătură cu modul de soluţionare a  motivului trei de apel, arătând că potrivit art. 12 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, contractelor de  vânzare-cumpărare la care se referă art. 9 din acest act normativ,  le sunt aplicabile dispoziţiile privind nulitatea actelor juridice.                                                  Recurentul susţine că, în contextul în care până la data de 25 iulie 2005 când s-a emis de către Primarul municipiului Codlea dispoziţia nr. 419, nu a aflat că imobilul a fost înstrăinat foştilor chiriaşi.  În cauză nu pot fi incidente dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, atâta vreme cât acţiunea a fost înregistrată la Tribunalul Braşov la data de 14 septembrie 2005.

Or,  interpretarea contrară a acestor dispoziţii legale ar însemna o încălcare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, adiţional la Convenţie.

Mai arată reclamantul că, atâta vreme cât nici antecesorul său şi nici acesta nu au avut ce ataca conform art. 18 din Legea nr. 112/1995, înseamnă că nu a putut beneficia de dreptul la judecată  în  mod  echitabil,  public  şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială.

Prin admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune i-a fost încălcat dreptul la respectarea proprietăţii, aşa cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, adiţional la Convenţie, iar faţă de dispoziţiile art. 20 alin.(2) din Constituţia României, în caz de neconcordanţă între legislaţia internaţională şi dreptul intern se dă prioritate legislaţiei internaţionale.

În şedinţa publică pârâţii P.A. şi P.G. au invocat excepţia  autorităţii de lucru judecat pentru capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 275/1996, încheiat între aceştia şi S.C. „C.” S.A., în raport de  sentinţa civilă nr. 4100 din 8 iunie 2006 pronunţată de Judecătoria Braşov definitivă şi irevocabilă.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente :

Prin cererea depusă la  termenul din 19 iunie 2006, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că înţelege să cheme în judecată şi pe S.C. „C.”

S.A. Braşov şi Consiliul judeţean Braşov, în calitate de pârâţi, depunând şi copia contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate o invocă, respectiv nr. 275 din 18 decembrie 1996, încheiat între S.C. „C.” S.A. Braşov,  P.A. şi P.G.L., în temeiul Legii nr. 112/1995.

În notificarea formulată de către recurentul-reclamant, în temeiul Legii nr. 10/2001, se precizează că valoarea imobilului este de 240.000 USD.

Instanţa de fond, faţă de excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţii P.A., P.G. şi S.C. „C.” S.A., a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, care reglementează termenul în care poate fi exercitat dreptul la acţiunea în constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare cu privire la imobilele ce fac obiectul acestei legi, în raport de data introducerii acţiunii de faţă de către reclamant la 14 septembrie 2005, dreptul la acţiunea în constatarea nulităţii actului de vânzare-cumpărare, încheiat între pârâţi în temeiul Legii nr. 112/1995, este prescris.

Această soluţie, legal a fost menţinută prin decizia atacată, deoarece termenul prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia „prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii”, ce a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 şi nr. 145/2001 până la 14 august 2002, este un termen special de prescripţie, care înlătură dreptul subiectiv la acţiune pentru constatarea nulităţii actelor juridice de înstrăinare având ca obiect imobilele ce cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001, după data de 14 august 2002.

Prin urmare, cu aplicarea corectă a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, au constatat instanţele de  fond şi apel că, faţă de data promovării acţiunii privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 decembrie 1996, încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 între  pârâţii S.C. „C.” S.A. Braşov,  P.A. şi P.G.L., la 14 septembrie 2005, dreptul subiectiv la acţiune al reclamantului-recurent este prescris.

Critica potrivit căreia, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiilor art.  45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, întrucât reclamantul nu a avut cunoştinţă de existenţa contractului de vânzare-cumpărare până la data de 25 iulie 2005, când s-a emis dispoziţia de către Primarul municipiului Codlea, este nefondată.

Astfel, din conţinutul notificării formulată de reclamant în condiţiile Legii nr. 10/2001, la 18 iulie 2001 rezultă că acesta avea cunoştinţă de faptul că imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, în anul 1998 sau 1999, astfel că în mod legal au apreciat instanţele de fond şi apel că în raport de dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, dreptul la acţiune al reclamantului având ca obiect constatarea nulităţii actului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţi în temeiul Legii nr. 112/1995, este prescris.

In ceea ce priveşte critica reclamantului-recurent potrivit căreia i-a fost încălcat dreptul de acces la instanţă, potrivit art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin soluţionarea cauzei de către instanţele de fond şi apel, este  nefondată.

Astfel, soluţionarea cauzei pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în ceea ce priveşte capătul de cerere în constatarea nulităţii contractului de  vânzare privind  un imobil al cărui regim juridic este reglementat de Legea nr. 10/2001, nu poate fi imputabilă instanţelor de judecată, ci reclamantului, care nu a uzat de dreptul său procesual recunoscut de dreptul naţional, în termenul defipt de lege în acest sens, cu alte cuvinte dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererea reclamantului ar fi fost exprimată cu respectarea normelor de procedură, respectiv cele care reglementează termenul în care aceasta putea fi formulată.

Nici critica potrivit căreia, instanţele de fond şi apel, soluţionând cauza, au  încălcat dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1, adiţional la Convenţie, nu este întemeiată, deoarece, conform jurisprudenţei constante a organelor jurisdicţionale ale Convenţiei, această dispoziţie legală ocroteşte bunurile actuale, iar nu speranţa de a vedea renăscută supravieţuirea unui drept de proprietate, imposibil de exercitat pe o perioadă îndelungată de timp.

Or, aşa cum s-a arătat, reclamantul a iniţiat un demers judiciar prin care urmărea redobândirea dreptului de proprietate ce a aparţinut autorilor  săi, caz în care, protecţia  oferită de textul invocat din Convenţie nu-şi găseşte aplicarea.

De altfel, în speţă, la data soluţionării recursului, operează şi excepţia lucrului judecat reglementată de art. 1201 Cod civil, în raport de sentinţa civilă nr. 4900 din 8 iunie 2006, a Judecătoriei Braşov, definitivă şi irevocabilă, potrivit deciziei civile nr. 359/R din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel  Braşov.

Astfel, între părţile din prezentul litigiu, în aceeaşi calitate, pentru aceiaşi cauză şi acelaşi obiect, a existat un alt litigiu, care a fost soluţionat irevocabil, în sensul respingerii capătului de cerere în constatarea nulităţii absolute  a contractului de vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 decembrie  1996, privind imobilul situat în Codlea, ca fiind prescris dreptul la acţiune al reclamantului. Excepţia prescripţiei dreptului la  acţiune este o excepţie de fond, absolută şi dirimantă, ce împiedică abordarea fondului litigiului, astfel că hotărârea invocată este susceptibilă de putere de lucru judecat şi împiedică reluarea judecăţii printr-un alt proces pentru ceea ce s-a statuat în primul proces, soluţionat irevocabil.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia lucrului judecat invocată de pârâţi şi a respins recursul declarat de reclamantul  P.E.