Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate privată.
Index alfabetic : teren preluat de stat
- măsuri reparatorii
- contract de vânzare-cumpărare
- construcţie demolată
Legea nr. 10/2001 : art.3, art.4
Legea nr.58/1974 : art. 30 alin. (2)
H.G. nr.250/2007 de aprobare a Normelor metodologice
de aplicare a Legii nr. 10/2001 : art.1.4 lit.c
Condiţia esenţială pentru a avea dreptul la măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001 este ca titularul cererii să facă dovada că el sau autorul său deţinea imobilul în proprietate la momentul preluării lui de către stat.
În ipoteza înstrăinării construcţiei şi trecerii terenului în proprietatea statului în condiţiile art.30 alin.(2) din Legea nr.58/1974, chiar dacă înţelegerea părţilor privea şi terenul, dobânditorului construcţiei nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece, prin lege, terenul
era trecut în proprietatea statului direct din proprietatea vânzătorului.
De aceea, în ipoteza anulării actului de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost redobândit de către vânzător, din patrimoniul căruia a fost preluat bunul şi nu de către cumpărători, cărora prin contractul de vânzare-cumpărare nu li s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului
aferent construcţiei.
ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.6702 din 6 noiembrie 2008
Prin sentinţa nr.1241/2007, Tribunalul Bucureşti a admis cererea privind repunerea în termenul de contestare a dispoziţiei nr.4960/2005 şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii C.C. şi C.A., în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti prin primarul general şi Ministerul Finanţelor.
Prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.103 C.proc.civ., deoarece reclamanţii, care şi-au stabilit domiciliul în Israel, au fost în imposibilitate de a lua la cunoştinţă de conţinutul dispoziţiei, avându-se în vedere şi necesitatea asigurării unui acces la justiţie, garantat de art.21 din Constituţia României şi art.6 din Convenţia Europeană.
S-a mai reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.9467/1975, reclamanţii au cumpărat de la S.A. un imobil, situat în Bucureşti. Terenul construit şi neconstruit proprietatea vânzătoarei a urmat regimul stabilit de art.30 din Legea nr.58/1974.
Construcţia cumpărată de reclamanţi a fost expropriată cu acordarea de despăgubiri, iar ulterior a fost demolată, pe teren fiind construit un bloc de locuinţe.
Dacă pe teren mai exista construcţia, aceştia aveau vocaţia, în baza Legii nr.18/1991, la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului
aferent, trecut în proprietatea statului în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974. Construcţia fiind demolată, reclamanţii nu au dreptul şi nici vocaţia de a obţine titlu de proprietate pentru teren şi nici despăgubiri, deoarece aceştia nu au deţinut niciodată în patrimoniu dreptul de proprietate asupra terenului.
Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia nr.159 A/2006, a respins apelul
declarat de reclamanţi, reţinând că aceştia au dobândit dreptul de proprietate numai asupra apartamentului.
Dreptul de proprietate asupra terenului nu a aparţinut niciodată reclamanţilor, iar deposedată abuziv de teren a fost vânzătoarea S.A. Prin urmare, nu pot fi cerute despăgubiri pentru un teren care nu a intrat în proprietatea reclamanţilor, iar la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare părţile au avut reprezentarea faptului că terenul trece în proprietatea statului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii care, invocând art.304 pct.9 C.proc.civ., au arătat că în privinţa regimului juridic aplicabil sunt incidente prevederile art.2 alin.(1) lit.i din Legea nr.10/2001.
Au mai susţinut că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare vânzătoarea a avut în vedere înstrăinarea întregului imobil (construcţie şi teren). Dreptul de proprietate asupra terenului nu s-a putut dobândi datorită Legii nr.58/1974, iar în anul 1988 imobilul a fost expropriat, primind despăgubiri modice numai pentru construcţii.
La negocierea preţului a fost avut în vedere şi terenul, care „a fost scos din înţelegerea părţilor” prin intervenţia brutală a statului, iar dispoziţiile Legii nr.58/1974 contraveneau art. 36 din Constituţie. Cum dispoziţiile art.30 din Legea nr.58/1974 sunt neconstituţionale, statul nu a fost niciodată proprietar asupra acestor terenuri şi ar fi trebuit ratificat dreptul de proprietate consfinţit prin contractele de vânzare-cumpărare în favoarea dobânditorilor de la acea dată.
Recursul nu este însă fondat, deoarece prin decizia atacată dispoziţiile Legii nr.10/2001 au fost corect aplicate în cauză.
Prin notificarea înregistrată la Primăria municipiului Bucureşti, la data de 23 mai 2001, reclamanţi au solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 300 mp, situat în Bucureşti, arătând că imobilul a fost preluat prin expropriere, conform Decretului nr.130/1989, şi invocând prevederile Legii nr.10/2001.
Construcţia înstrăinată fiind, preluată de stat prin expropriere şi demolată, terenul aferent, care nu mai are regimul juridic stabilit de art.36 alin.(3) din Legea nr.18/1991, face obiectul Legii nr.10/2001, însă, aşa cum corect s-a reţinut prin decizia atacată, recurenţii nu sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în condiţiile acestei legi.
Conform art.3 alin.(1) şi art.4 alin.(2) din Legea nr.10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, precum şi moştenitorii legali sau testamentari ai acestora.
Condiţia esenţială pentru a avea dreptul la măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001 este ca titularul cererii să facă dovada că el sau autorul său deţinea imobilul în proprietate la momentul preluării lui de către stat. Or, reclamanţi nu erau proprietari ai terenului în litigiu la data preluării de către stat. Trecerea terenului în proprietatea statului nu s-a făcut prin expropriere.
Terenul care face obiectul notificării, aferent construcţiei cumpărată de recurenţi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.9467/1975, a trecut în proprietatea statului, în momentul încheierii contractului, în baza art.30 alin.(2) din Legea nr.58/1974.
Potrivit acestui text, în caz de înstrăinare a construcţiilor, terenul aferent
acestora trecea în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri, care se stabilea conform dispoziţiilor art.56 alin.(2) din Legea nr.4/1973.
Faptul că terenul aferent construcţiei, în suprafaţă de 300 mp, a urmat regimul art.30 din Legea nr.58/1974 este consemnat în contractul de vânzare-cumpărare, contract prin care recurenţii au dobândit dreptul de proprietate numai asupra construcţiei, iar terenul a fost preluat de stat din patrimoniul fostei proprietare, vânzătoarea S.A.
De aceea, în ipoteza anulării actului de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost redobândit de către vânzătoare, din patrimoniul căreia a fost preluat bunul şi nu de către reclamanţi, cărora prin contractul de vânzare-cumpărare nu li s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei.
Dispoziţiile art.1.4 lit.c din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.250/2007 se coroborează cu art.3 alin.(1) şi art.4 alin.(2) din Legea nr.10/2001, în raport de care sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii în baza acestei legi persoanele care aveau calitatea de proprietar al imobilului la data trecerii acestuia în proprietatea statului ori moştenitorii acestora.
Or, în ipoteza înstrăinării construcţiei şi trecerii terenului în proprietatea statului în condiţiile art.30 alin.(2) din Legea nr.58/1974, chiar dacă înţelegerea părţilor privea şi terenul, dobânditorului construcţiei nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece, prin lege, terenul era trecut în proprietatea statului direct din proprietatea vânzătorului.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamanţi a fost respins ca nefondat.
