Cuprins pe materii. Drept civil. Dreptul de proprietate. Monede de colecţie din aur confiscate. Cerere de restituire.
Index alfabetic. Drept civil.
- Monede de colecţie din aur (confiscate prin hotărâre penală).
- Restituirea monedelor de colecţie din aur (confiscate prin hotărâre penală).
- Proprietate (monede de colecţie din aur).
Cod penal: art. 12 şi art. 118
Decretul nr. 210/1960
Decretul nr. 244/1978: art.16 şi
art. 50 lit. d.
Decretul – Lege nr. 9/1989
O.U.G. nr. 190/2000: art. 4 şi art. 26
Legea nr. 158/2004
Legea nr. 591/2004: art. I pct. 2
C.Civ.: 480 şi următ.
Confiscarea monedelor de colecţie din aur prin hotărâre penală, ca măsură de siguranţă, prevăzută în art. 118 din Codul penal, pentru încălcarea Decretului nr. 210/1960 şi a Decretului nr. 244/1978 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor preţioase şi pietrelor preţioase – în prezent abrogate – este considerată abuzivă, prin Legea nr. 591/2004 şi instanţa de judecată sesizată cu cerere de restituire a monedelor, conform art. 4 şi art. 26 din O.U.G. nr. 190/2000, urmează să stabilească ce cantitate de aur a fost confiscată, existenţa materială a acesteia în patrimoniul Băncii Nationale, cheemată în judecată ca pârâtă, şi temeinicia cererii de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, respectiv dacă măsura poate fi considerată a fi sau nu abuzivă în raport cu dispoziţiile legale în vigoare.
Î.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2268 din 21 martie 2005.
La 30 mai 2002, reclamanta M.V.I. a chemat în judecată pe pârâta Banca Naţională a României cerând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să-i restituie cantitatea de 21.348 de kg. aur monede de colecţie sau contravaloarea monedelor în lei la cursul zilei, anume, 7.409.329.040 de lei.
În motivarea cererii reclamanta arată că: prin sentinţa penală nr. 1458/1986 a Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov, a fost condamnată, atât ea cât şi soţul său, la pedeapsa închisorii pentru infracţiunea prevăzută de art. 50 lit. c coroborat cu art. 25 lit. d şi art. 67 din Decretul nr. 244/1978 şi art. 37 al. 1 din Decretul nr. 210/1960, sentinţă prin care, în baza art. 118 Cod penal, s-a dispus şi măsura de siguranţă a confiscării speciale cu privire la cantitatea de 21.348 kg. aur – monede de colecţie.; prin Decretul Lege nr. 9/1989 faptele penale au fost dezincriminate, aspect constatat şi prin sentinţa penală nr. 1203 din 9 august 2000 a Judecătoriei Buftea, caz în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 Cod penal, măsurile de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, încetează de drept prin intrarea în vigoare a legii noi.
Pârâta susţine că în raport de dispoziţiile art. 16 din Decretul nr.244/1978, monedele de aur sunt interzise la deţinere persoanelor fizice iar ele au fost confiscate şi valorificate în folosul statului în baza sentinţei penale nr. 1458/1956 a Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov.
Totodată, întrucât majoritatea monedelor, cu excepţia celor indicate în întâmpinare, au fost valorificate în folosul statului, a chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice.
Prin sentinţa civilă nr. 73 din 23 ianuarie 2003 Tribunalul Bucureşti, Secţia a III a civilă, a respins acţiunea reţinând că: hotărârea penală prin care s-a dispus confiscarea, în temeiul art. 118 Cod penal a monedelor de aur de la reclamantă şi soţul său constituie titlu valabil al statului atâta timp cât nu a fost desfiinţată în căile de atac în condiţiile procedurii penale; dezincriminarea ulterioară a faptelor penale imputate reclamantei şi soţului său – aspect constatat prin sentinţa penală nr. 1203 din 9 august 2000 a Judecătoriei Buftea – nu are efect asupra măsurilor de siguranţă deja exercitate, dispoziţiile art. 12 Cod pen.- prezentând relevanţă juridică numai în cazul măsurilor de siguranţă care nu au fost executate încă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
În motivarea apelului reclamanta a invocat greşita interpretare dată dispoziţiilor legale incidente de prima instanţă care a concluzionat eronat, în sensul că, dezincriminarea faptelor penale nu ar produce efecte asupra măsurilor de siguranţă dispuse prin aceeaşi hotărâre penală şi executate.
Prin decizia nr. 337/6 iunie 2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă, a respins apelul ca nefondat. S-a reţinut că prima instanţă a interpretat corect dispoziţiile art. 12 Cod penal, dezincriminarea ulterioară a unor fapte penale, cum este cazul şi în speţă, neavând efect asupra măsurilor de siguranţă, deja executate. Totodată, se reţine că atâta timp cât dispoziţiile art. 50 din Decretul nr. 244/1978 nu au fost abrogate, Statul Român are titlu valabil pentru bunurile revendicate de apelantă.
Recursul declarat de reclamantă este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 26 din OUG nr. 190/ 2000, persoanele fizice şi juridice ale căror obiecte din metale preţioase, de natura celor prevăzute la art. 4 din acelaşi act normativ, au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 şi până în anul 1990 pot solicita restituirea instanţelor de judecată.
Prin Legea nr. 591/2004 privind modificarea şi completarea O.U.G. nr. 190/2000 la art. I pct. 2 se arată că preluarea efectuată în baza Decretelor nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor preţioase şi pietrelor preţioase şi nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase este considerată abuzivă.
De altminteri, ambele decrete mai sus arătate sunt abrogate, Decretul nr. 244/1978 a fost abrogat prin O.U.G. nr. 190/2000 iar Decretul nr. 210/1960 prin Legea nr. 158/2004.
Or, prin cererea dedusă judecăţii reclamanta a cerut restituirea unei cantităţi de 21,348 kg. aur monede de colecţie sau contravaloarea acestora în lei, la cursul zilei, motivat de faptul că i-a fost preluată abuziv, prin confiscare, în temeiul art. 118 Cod pen., în folosul statului, ca urmare a condamnării sale şi a altor persoane pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute de Decretele nr. 210/1960 şi 244/1978.
Aşa fiind, cum dispoziţiile procedurale instituite prin O.U.G. nr. 190/2000 şi Legea nr. 591/2004 sunt de imediată aplicare, în mod greşit, instanţele nu au pus în discuţia părţilor şi nu au analizat incidenţa acestora în cauza dedusă judecăţii.
Totodată, soluţionarea în apel a cauzei deduse judecăţii în raport cu dispoziţiile Decretului nr. 244/1978, act normativ abrogat din data de 1 ianuarie 2003, echivalează cu o nesoluţionare a fondului pricinii deduse judecăţii.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât, soluţionând procesul în baza unui act normativ abrogat, instanţele nu au fost preocupate să stabilească, pe deplin, nici împrejurările de fapt ale cauzei, respectiv ce cantitate de aur a fost confiscată efectiv din patrimoniul reclamantei, existenţa materială a acesteia în patrimoniul persoanei chemată în judecată ca pârâtă şi temeinicia cererii de chemare în garanţie fomulată de aceasta, respectiv dacă această măsură, în raport cu dispoziţiile legale în vigoare, poate fi considerată a fi sau nu abuzivă.
Pentru considerentele de fapt şi de drept arătate, Înalta Curte reţinând, pe de o parte, că instanţele de fond nu au stabilit împrejurările de fapt ale cauzei deduse judecăţii, iar pe de altă că acestea nu au analizat cererea în raport cu legile în vigoare la momentul judecătţii, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat hotărârile pronunţate de instanţele de fond şi a trimis cauza spre rejudecare la judecătoria precizată în alineatul (1) al art. 26 al O.U.G.nr . 190/2000 modificată prin Legea nr. 591/2004.
