La Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale
Paris, 20.III.1952
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
hotărâte să ia măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a drepturilor şi libertăţilor, altele decât cele care sunt deja înscrise în Titlul I al Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare “Convenţia”),
Au convenit asupra celor ce urmează :
Articolul 1
Protecţia proprietăţii
Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.
Articolul 2
Dreptul la instruire
Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi al învăţământului, va respecta dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase şi filozofice.
Articolul 3
Dreptul la alegeri libere
Înaltele Părţi contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.
Articolul 4
Aplicarea teritorială
Orice Înaltă Parte contractantă poate, în momentul semnării ori al ratificării prezentului protocol sau în orice alt moment ulterior, să comunice Secretarului General al Consiliului Europei o declaraţie precizând măsura în care aceasta se angajează ca dispoziţiile prezentului protocol să se aplice anumitor teritorii care sunt desemnate în declaraţia respectivă şi ale căror relaţii internaţionale aceasta le asigură.
Orice Înaltă Parte contractantă care a comunicat o declaraţie în virtutea paragrafului precedent poate, după un anumit interval de timp, să comunice o nouă declaraţie care să modifice termenii oricărei declaraţii anterioare sau care să pună capăt aplicării dispoziţiilor prezentului protocol cu privire la un anumit teritoriu.
O declaraţie făcută potrivit prezentului articol va fi considerată ca fiind în conformitate cu paragraful 1 din articolul 56 al Convenţiei.
Articolul 5
Relaţiile cu Convenţia
Înaltele Părţi contractante vor considera articolele 1, 2, 3 şi 4 din acest protocol ca articole adiţionale la Convenţie şi toate dispoziţiile Convenţiei se vor aplica în consecinţă.
Articolul 6
Semnarea şi ratificarea
Prezentul Protocol este deschis spre semnare membrilor Consiliului Europei, semnatari ai Convenţiei; el va fi ratificat o dată cu Convenţia sau după ratificarea acesteia. El va intra în vigoare după depunerea a zece instrumente de ratificare. Pentru oricare semnatar care îl va ratifica ulterior, protocolul va intra în vigoare o dată cu depunerea instrumentului de ratificare.
Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul General al Consilului Europei, care va notifica tuturor membrilor numele celor care au ratificat protocolul.
Încheiat la Paris, la 20 martie 1952, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General va transmite copie certificată fiecăruia dintre statele semnatare.
PROTOCOLUL nr. 4
la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale recunoscând anumite drepturi şi libertăţi, altele decât cele deja înscrise în Convenţie şi în primul Protocol adiţional la Convenţie
Strasbourg, 16.IX.1963
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei,
hotărâte să ia măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a drepturilor şi libertăţilor, altele decât cele care sunt deja înscrise în Titlul I al Convenţiei pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare “Convenţia”) şi în articolele 1-3 din primul Protocol adiţional la Convenţie, semnat la Paris la 20 martie 1952,
au convenit asupra celor ce urmează :
Articolul 1
Interzicerea privării de libertate pentru datorii
Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală.
Articolul 2
Libertatea de circulaţie
1. Oricine se găseşte în mod legal pe teritoriul unui Stat are dreptul să circule în mod liber şi să-şi aleagă în mod liber reşedinţa sa.
2. Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa.
3. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
4. Drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Articolul 3
Interzicerea expulzării cetăţenilor proprii
1. Nimeni nu poate fi expulzat, printr-o măsură individuală sau colectivă, de pe teritoriul statului al cărui cetăţean este.
2. Nimeni nu poate fi privat de dreptul de a intra pe teritoriul statului al cărui cetăţean este.
Articolul 4
Interzicerea expulzărilor colective de străini
Expulzările colective de străini sunt interzise.
Articolul 5
Aplicarea teritorială
1. Oricare Înaltă Parte contractantă poate, în momentul semnării ori al ratificării prezentului Protocol sau în orice moment ulterior, să comunice Secretarului General al Consiliului Europei o declaraţie precizând măsura în care ea se angajează ca dispoziţiile prezentului Protocol să se aplice anumitor teritorii care sunt desemnate în declaraţia respectivă şi ale căror relaţii internaţionale ea le asigură.
2. Orice Înaltă Parte contractantă care a comunicat o declaraţie în virtutea paragrafului precedent poate, periodic, să comunice o nouă declaraţie prin care să modifice termenii oricărei declaraţii anterioare sau prin care să pună capăt aplicării dispoziţiilor prezentului Protocol cu privire la un anumit teritoriu.
3. O declaraţie făcută potrivit prezentului articol va fi considerată ca fiind făcută în conformitate cu paragrafului 1 din articolul 56 al Convenţiei.
4. Teritoriul oricărui Stat la care se aplică prezentul Protocol, în virtutea ratificării sau a acceptării sale de către respectivul Stat, şi fiecare dintre teritoriile cu privire la care Protocolul se aplică, în virtutea unei declaraţii semnate de respectivul stat conform prezentului articol, vor fi considerate ca teritorii distincte în sensul referirilor la teritoriul unui stat, făcute de articolele 2 şi 3.
5. Orice stat care a făcut o declaraţie conform paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, în orice moment, să declare relativ la unul sau mai multe teritorii vizate în această declaraţie că acceptă competenţa Curţii de a lua cunoştinţă de cererile persoanelor fizice, organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, aşa cum prevede articolul 34 al Convenţiei, în virtutea articolelor 1 – 4 ale prezentului Protocol sau a unora dintre ele.
Articolul 6
Relaţiile cu Convenţia
Înaltele Părţi contractante vor considera articolele 1 – 5 ale acestui Protocol ca articole adiţionale la Convenţie şi toate dispoziţiile Convenţiei se vor aplica în consecinţă.
Articolul 7
Semnarea şi ratificarea
1. Prezentul Protocol este deschis spre semnare membrilor Consiliului Europei, semnatari ai Convenţiei; el va fi ratificat odată cu Convenţia sau după ratificarea acesteia. El va intra în vigoare după depunerea a cinci instrumente de ratificare. Pentru oricare semnatar care îl va ratifica ulterior, Protocolul va intra în vigoare odată cu depunerea instrumentului de ratificare.
2. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei care va notifica tuturor membrilor numele celor care au ratificat Protocolul.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest sens, au semnat prezentul Protocol.
Încheiat la Strasbourg, la 16 septembrie 1963, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General va transmite copie certificată fiecăruia dintre statele semnatare.
PROTOCOLUL nr. 6
Privind abolirea pedepsei cu moartea
Strasbourg, 28.IV.1983
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare “Convenţia”),
Considerând că progresele intervenite în mai multe State membre ale Consiliului Europei exprimă o tendinţă generală în favoarea abolirii pedepsei cu moartea,
Au convenit asupra celor ce urmează :
Articolul 1
Abolirea pedepsei cu moartea
Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat.
Articolul 2
Pedeapsa cu moartea în timp de război
Un Stat poate să prevadă în legislaţia sa pedeapsa cu moartea pentru acte săvârşite în timp de război sau de pericol iminent de război; o asemenea pedeapsă nu va fi aplicată decât în cazurile prevăzute de această legislaţie şi conform dispoziţiilor sale. Statul respectiv va comunica Secretarului General al Consiliului Europei dispoziţiile aferente ale legislaţiei în cauză.
Articolul 3
Interzicerea derogărilor
Nici o derogare de la dispoziţiile prezentului Protocol pe temeiul articolului 15 din Convenţie nu este îngăduită.
Articolul 4
Interzicerea rezervelor
Nici o rezervă la dispoziţiile prezentului Protocol pe temeiul articolului 57 din Convenţie nu este admisă.
Articolul 5
Aplicarea teritorială
1. Orice Stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul Protocol.
2. Orice Stat poate, în oricare moment ulterior, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentului Protocol la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie. Protocolul va intra în vigoare cu privire la acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmează datei primirii declaraţiei de către Secretarul General.
3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată Secretarului General. Retragerea va produce efecte din prima zi a lunii care urmează datei primirii notificării de către Secretarul General .
Articolul 6
Relaţiile cu Convenţia
Statele Părţi consideră articolele 1 – 5 ale prezentului Protocol ca articole adiţionale la Convenţie şi toate dsipoziţiile Convenţiei se aplică în consecinţă.
Articolul 7
Semnarea şi ratificarea
Prezentul Protocol este deschis spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Convenţiei. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un Stat membru al Consiliului Europei nu va putea să ratifice, să accepte sau să aprobe prezentul Protocol fără ca, simultan sau anterior, să fi ratificat Convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 8
Intrarea în vigoare
1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează datei la care cinci State membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin Protocol conform dispoziţiilor articolului 7.
2. Pentru orice Stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin Protocol, acesta va intra în vigoare în prim zi a lunii care urmează datei depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 9
Funcţiile de depozitar
Secretarul General al Consiliului Europei va notifica Statelor membre ale Consiliului :
a) orice semnare;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c) orice dată de intrare în vigoare a prezentului Protocol conform articolelor 5 şi 8;
d) orice alt act, notificare sau comunicare având o legătură cu prezentul Protocol.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezentul Protocol.
Încheiat la Strasbourg, la 28 aprilie 1983, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite o copie certificată fiecăruia dintre Statele membre ale Consiliului Europei.
PROTOCOLUL nr. 7
Strasbourg, 22.11.1984
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol,
Hotărâte să ia noi măsuri de natură să asigure garantarea colectivă a anumitor drepturi şi libertăţi prin Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, (denumită în continuare “Convenţia”);
Au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1
Garanţiile procedurale în caz de expulzare a strănilor
1. Un străin care îşi are reşedinţa în mod legal pe teritoriul unui Stat nu poate fi expulzat decât în temeiul executării unei hotărâri luate conform legii şi el trebuie să poată :
a) să prezinte motivele care pledează împotriva expulzării sale;
b) să ceară examinarea cazului său, şi
c) să ceară să fie reprezentat în acest scop în faţa autorităţii competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de către această autoritate.
2. Un străin poate fi expulzat înainte de exercitarea drepturilor enumerate în paragraful 1 a), b) şi c) al acestui articol, atunci când expulzarea este necesară în interesul ordinii publice sau se întemeiază pe motive de securitate naţională.
Articolul 2
Dreptul la nivel dublu de jurisdicţie în materie penală
1. Orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.
2. Acest drept poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore, aşa cum acestea sunt definite de lege, sau când cel interesat a fost judecat în primă instanţă de către cea mai înaltă jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale.
Articolul 3
Dreptul de compensare în caz de eroare judiciară
Atunci când o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau când este acordată graţierea, pentru că un fapt nou sau recent descoperit dovedeşte că s-a produs o eroare judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă din cauza acestei condamnări este despăgubită conform legii ori practicii în vigoare în Statul respectiv, cu expecţia cazului în care se dovedeşte că nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilă în tot sau în parte.
Articolul 4
Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori
1. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi Stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui Stat.
2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.
3. Nici o derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul articolului 15 din Convenţie.
Articolul 5
Egalitatea dintre soţi
Soţii se bucură de egalitate în drepturi şi în responsabilităţi cu caracter civil, între ei şi în relaţiile cu copii lor în ceea ce priveşte căsătoria, pe durata căsătoriei şi cu prilejul desfacerii acesteia. Prezentul articol nu împiedică Statele să ia măsurile necesare în interesul copiilor.
Articolul 6
Aplicarea teritorială
1. Orice Stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul Protocol, precizând măsura în care el se angajează ca dispoziţiile prezentului Protocol să se aplice acestui sau acestor teritorii.
2. Orice stat poate, în oricare moment ulterior, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentului Protocol la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie. Protocolul va intra în vigoare pentru acest teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de două luni de la data primirii declaraţiei de către Secretarul General.
3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă sau modificată, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată Secretarului General. Retragerea sau modificarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de două luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.
4. O declaraţie potrivit prezentului articol va fi considerată ca fiind în conformitate cu paragraful 1 din articolul 56 al Convenţiei.
5. Teritoriul oricărui Stat cu privire la care prezentul Protocol se aplică în virtutea ratificării, a acceptării sau a aprobării sale de către Statul respectiv şi fiecare din teritorile cu privire la care Protocolul se aplică în baza unei declaraţii făcute de respectivul Stat, conform prezentului articol, pot fi considerate ca teritorii distincte în sensul referirii la teritoriul unui Stat făcute la articolul 1.
6. Orice stat care a făcut o declaraţie conform paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, în orice moment, să declare relativ la unul sau mai multe teritorii vizate în această declaraţie că acceptă competenţa Curţii de a lua cunoştinţă de cererile persoanelor fizice, organizaţiilor neguvernamentale sau ale grupurilor de persoane particulare, conform articolului 34 al Convenţiei, în virtutea articolelor 1 – 5 ale prezentului Protocol.
Articolul 7
Relaţiile cu Convenţia
Statele Părţi consideră articolele 1 – 6 ale prezentului Protocol ca articolele adiţionale la Convenţie şi toate dispoziţiile Convenţiei se aplică în consecinţă.
Articolul 8
Semnarea şi ratificarea
Prezentul Protocol este deschis spre semnare Statelor membre ale Consililui Europei care au semnat Convenţia. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un Stat membru al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul Protocol fără să fi ratificat simultan sau anterior Convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 9
Intrarea în vigoare
1. Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de două luni de la data la care şapte State membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin Protocol conform dispoziţiilor articolului 8.
2. Pentru orice Stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin Protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de două luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 10
Funcţia de depozitar
Secretarul General al Consiliului Europei va notifica tuturor Statelor membre ale Consiliului Europei :
a) orice semnare;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c) orice dată de intrare în vigoare a prezentului Protocol conform articolelor 6 şi 9;
d) orice alt act, notificare sau declaraţie având legătură cu prezentul Protocol.
În considerarea celor de mai sus subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezentul protocol.
Încheiat la Strasbourg, la 22 noiembrie 1984, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copie certificată fiecăruia dintre Statele membre ale Consiliului Europei.
PROTOCOLUL NR. 12
LA CONVENŢIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI
ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol,
Luând în considerare principiul fundamental în virtutea căruia toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au dreptul la o protecţie egală din partea legii,
Hotărâte să ia noi măsuri pentru promovarea egalităţii tuturor persoanelor prin garantarea colectivă a unei interziceri generale a discriminării, prin intermediul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „Convenţia”),
Reafirmând că principiul nediscriminării nu împiedică statele părţi să ia măsuri pentru promovarea unei egalităţi depline şi efective, cu condiţia existenţei unei justificări obiective şi rezonabile a acestor măsuri,
Au convenit asupra celor ce urmează:
Articolul 1 – Interzicerea generală a discriminării
1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.
2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menţionate în paragraful 1.
Articolul 2 – Aplicarea teritorială
1. Orice stat poate, la data semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare sau aprobare, să indice teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezentul Protocol.
2. Orice stat poate, la orice dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentului Protocol asupra oricărui alt teritoriu indicat în declaraţie. Protocolul va intra în vigoare, în ceea ce priveşte acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de trei luni de la data primirii declaraţiei de către Secretarul General.
3. Orice declaraţie făcută în temeiul celor două paragrafe precedente poate fi retrasă sau modificată, în ceea ce priveşte orice teritoriu indicat în declaraţie, printr-o notificare adresată Secretarului General. Retragerea sau modificarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de trei luni de la data primirii acestei notificări de către Secretarul General.
4. O declaraţie făcută conform prezentului articol va fi considerată ca fiind facută conform paragrafului 1 al Articolului 56 din Convenţie.
5. Orice stat care a făcut o declaraţie conform paragrafului 1 sau 2 al prezentului articol poate ulterior, în orice moment, să declare, referitor la unul sau mai multe dintre teritoriile vizate în declaraţie că acceptă competenţa Curţii de a primi cererile persoanelor fizice, organizaţiilor neguvernamentale sau grupurilor de particulari, în conformitate cu articolului 34 al Convenţiei, referitoare la articolul 1 al prezentului Protocol.
Articolul 3 – Raportarea la Convenţie
Statele părţi consideră articolele 1 şi 2 ale prezentului Protocol ca articole adiţionale la Convenţie şi toate dispoziţiile Convenţiei vor fi aplicate în mod corespunzător.
Articolul 4 – Semnarea şi ratificarea
Prezentul Protocol va fi deschis spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei care au semnat Convenţia. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un stat membru al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul Protocol fără a ratifica în prealabil sau simultan Convenţia. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 5 – Intrarea în vigoare
1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de trei luni de la data la care zece state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin prezentul Protocol, conform prevederilor articolului 4.
2. Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin prezentul Protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după expirarea perioadei de trei luni de la data depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare.
Articolul 6 – Funcţiile depozitarului
Secretarul General al Consiliului Europei va notifica tuturor statelor membre ale Consiliului Europei:
a) orice semnare;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare;
c) orice dată de intrare în vigoare a prezentului Protocol conform articolelor 2 şi 5;
d) orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezentul Protocol.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezentul Protocol.
Încheiat la Roma, la data de 04 noiembrie 2000 în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copii certificate fiecărui stat membru al Consiliului Europei.
PROTOCOLUL nr. 13
la Conventia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, cu privire la abolirea cu moartea în orice împrejurări
(Vilnius, 3.V.2002)
Guvernele semnatare, membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului protocol,
Convinse că dreptul oricărei persoane la viaţă este valoarea fundamentală într-o societate democratică, şi că abolirea pedepsei cu moartea este esenţială pentru protecţia acestui drept şi la deplina recunoaştere a demnităţii inerente oricărei fiinţe umane;
Dorind să consolideze protecţia dreptului la viaţă garantat de Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (în continuare „Convenţia”);
Notând că Protocolul nr. 6 al Convenţiei cu privire la abolirea pedepsei cu moartea, semnat la Strasbourg la 28 aprilie 1983, nu exclude pedeapsa cu moartea pentru unele acte comise în timpul războiului sau în timpul unui pericol iminent de război;
Hotărâte să facă ultimul pas pentru abolirea pedepsei cu moartea în orice împrejurări,
Au convenit asupra următoarelor:
Articolul 1
Abolirea pedepsei cu moartea
Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o astfel de pedeapsă nici executat.
Articolul 2
Interzicerea derogărilor
În termenii articolului 15 din Convenţie faţă de dispoziţiile prezentului Protocol nici o derogare nu este autorizată.
Articolul 3
Interzicerea rezervelor
În termenii articolului 57 din Convenţie nu este admisă nici o rezervă la dispoziţiile prezentului Protocol.
Articolul 4
Aplicarea teritorială
1. Orice Stat poate, la momentul semnării sau la momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cu privire la care se va aplica prezentul Protocol.
2. Orice Stat poate, la orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei să extindă aplicarea prezentului Protocol la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Protocolul va intra în vigoare pentru acest teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data primirii declaraţiei de către Secretarul General.
3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă sau modificată, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată Secretarului General. Retragerea sau modificarea va produce efecte în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.
Articolul 5
Relaţiile cu Convenţia
Statele Părţi consideră articolele 1-4 ale prezentului Protocol ca articole adiţionale la Convenţie şi toate dispoziţiile Convenţiei se aplică în consecinţă.
Articolul 6
Semnarea şi ratificarea
Prezentul Protocol este deschis spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei care au semnat Convenţia. El va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării. Un Stat membru al Consiliului Europei nu poate ratifica, accepta sau aproba prezentul Protocol fără să fi ratificat simultan sau anterior Convenţia. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 7
Intrarea în vigoare
1. Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data la care zece State membre ale Consiliului Euroei îşi vor fi exprimat consimţământul de a fi legate prin prezentul Protocol conform dispoziţiilor articolului 6.
2. Pentru orice Stat membru care-şi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin Protocol, acesta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 8
Funcţia de depozitar
Secretarul General al Consiliului Europei va notifica tuturor Statelor membre ale Consiliului Europei:
a) orice semnare;
b) depunerea oricărei instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare;
c) orice dată de intrare în vigoare a prezentului Protocol conform articolelor 4 şi 7;
d) orice alt act, notificare sau declaraţie, având legătură cu prezentul Protocol.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezentul Protocol.
Încheiat la Vilnius, la 3 mai 2002, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copie certificată fiecăruia dintre Statele membre ale Consiliului Europei.
Protocolul nr. 14
la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale, privind amendarea sistemului de control al Convenţiei
Preambul
Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentului Protocol la Convenţia pentru apărarea Drepturilor omului şi a Libertăţilor fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (numită în continuare « Convenţia »),
Având în vedere Rezoluţia nr.1 şi Declaraţia adoptată în cadrul Conferinţei ministeriale europene cu privire la drepturile omului, desfăşurată la Roma la 3 şi 4 noiembrie 2000 ;
Având în vedere Declaraţiile adoptate de către Comitetul Miniştrilor la 8 noiembrie 2001, la 7 noiembrie 2002 şi la 15 mai 2003, în cadrul sesiunilor sale 109, 111 şi, respectiv 112 ;
Având în vedere Avizul nr. 251(2004), adoptat de către Adunarea parlamentară a Consiliului Europei la 28 aprilie 2004 ;
Considerând că este necesar şi urgent da a amenda unele prevederi ale Convenţiei în scopul menţinerii şi consolidării pe termen lung a sistemului de control, mai ales din cauza sporirii continue a sarcinii de lucru a Curţii europene a Depturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei ;
Considerând, în particular, că este necesar de a veghea asupra faptului ca Curtea să continue să joace rolul său preeminent în protecţia drepturilor omului în Europa,
Au convenit asupra următoarelor :
Articolul 1
Paragraful 1 al articolului 22 din Convenţie este abrogat.
Articolul 2
Articolul 23 al Convenţiei este modificat după cum urmează :
«Articolul 23 – Durata mandatului şi revocarea.
1. Judecătorii sunt aleşi pentru o durată de nouă ani. Ei nu pot fi realeşi.
2. Mandatul judecătorilor se încheie atunci când ei împlinesc 70 ani.
3. Judecătorii rămân în funcţie până la înlocuirea lor.Totuşi, ei continuă să se ocupe de cauzele cu care au fost sesizaţi.
4. Un judecător nu poate fi înlăturat din funcţiile sale decât dacă ceilalţi judecători decid, cu majoritatea de două treimi, că el a încetat să răspundă condiţiilor necesare . »
Articolul 3
Articolul 24 al Convenţiei este abrogat.
Articolul 4
Articolul 25 al Convenţiei devine articolul 24 şi conţinutul său este modificat după cum urmează :
« Articolul 24 – Grefa şi raportorii
1. Curtea dispune de o grefă ale cărei sarcini şi organizare sunt fixate prin regulamentul Curţii.
2. În cazul în care ea se constituie în format de unic judecător, Curtea este asistată de raportori care îşi exercită funcţiile sub autoritatea preşedintelui Curţii. Ei fac parte din grefa Curţii. »
Articolul 5
Articolul 26 al Convenţiei devine articolul 25 (« Adunarea plenară ») şi conţinutul său este modificat după cum urmează :
1. La sfârşitul paragrafului d, virgula este înlocuită de un punct şi virgulă, iar cuvântul « şi » este exclus.
2. La sfârşitul paragrafului e, punctul este înlocuit cu un punct şi virgulă.
3. Este adăugat un nou paragraf e, al cărui conţinut este :
« f. înaintează orice cerere în virtutea articolului 26, paragraf 2.”
Articolul 6
Articolul 27 al Convenţiei devine articolul 26 şi conţinutul său este modificat după cum urmează :
« Articolul 26 – Format de unic judecător, comitete, Camere şi Marea Cameră
1. Pentru examinarea cauzelor aduse înaintea sa, Curtea se constituie în format de unic judecător, în comitete de trei judecători, în Camere de şapte judecători şi într-o Mare Cameră de şaptesprezece judecători. Camerele Curţii constituie comitetele pentru o perioadă determinată.
2. La cererea Adunării plenare a Curţii, Comitetul Miniştrilor poate, printr-o decizie unanimă şi pentru o perioadă determinată, să reducă numărul judecătorilor camerelor la cinci persoane.
3. Un judecător convocat în calitate de unic judecător nu examinează nici o cerere introdusă împotriva unei Înalte Părţi contractante din numele căreia acest judecător a fost ales.
4. Judecătorul ales din numele unei Înalte Părţi contractante care este parte la litigiu este membru de drept al camerei şi al Marii Camere. În cazul absenţei acestui judecător, sau atunci când el nu-şi poate desfăşura activitatea, în calitate de judecător va activa o persoană aleasă de preşedintele Curţii de pe o listă prezentată în prelabil de către această Parte.
5. Marea Cameră mai include în componenţa sa, preşedintele Curţii, vicepreşedinţii, preşedinţii Camerelor şi alţi judecători desemnaţi conform regulamentului Curţii. Când cauza este deferită Marii Camere în virtutea articolului 43, nici un judecător al Camerei care a emis hotărârea nu poate face parte din aceasta, cu excepţia preşedintelui camerei şi a judecătorului care a activat din numele Înaltei Părţi contractante interesate. »
Articolul 7
După noul articol 26, un nou articol 27 este inclus în Convenţie, al cărui conţinut este :
« Articolul 27 – Competenţa judecătorilor unici
1. Un unic judecător poate să declare inadmisibilă sau să radieze de pe rol o cerere introdusă în virtutea articolului 34 când o astfel de decizie poate fi luată fără o examinare complementară.
2. Decizia este definitivă.
3. Dacă judecătorul unic nu declară inadmisibilă sau nu radiază de pe rol o cerere, acest judecător o va transmite unui comitett sau unei Camere pentru examinare complementară.”
Articolul 8
Articolul 28 al Convenţiei este modificat după cum urmează :
« Articolul 28 – Competenţa comitetelor
1. Un comitet sesizat cu o cerere individuală introdusă în virtutea articolului 34 poate, prin vot unanim,
a. să o declare inadmisibilă sau să o radieze de pe rol când o astfel de decizie poate fi luată fără o examinare complementară; sau
b. să o declare admisibilă şi să adopte concomitent o hotărâre asupra fondului când problema relativă la interpretarea sau aplicarea Convenţiei sau Protocoalelor sale care se află la originea cauzei constituie obiectul unei jurisprudenţe bine stabilite de Curte.
2. Deciziile şi hotărârile prevăzute la paragraful 1 sunt definitive.
3. Dacă judecătorul ales în numele Înaltei Părţi contractante care este parte la litigiu nu este membru al comitetului, acesta din urmă poate să-l invite să activeze în cadrul său în locul şi pe locul unuia dintre membrii său, la orice etapă a procesului, ţinând cont de toţi factorii pertinenţi, inclusiv problema de a şti dacă această Parte a contestat aplicarea procedurii de la paragraful 1.b. »
Articolul 9
Articolul 9 al Convenţiei este amendat după cum urmează :
1. Conţinutul paragrafului 1 este modificat după cum urmează : « Dacă nu a fost adoptată nici o decizie în virtutea articolelor 27 sau 28 şi nu a fost pronunţată nici o hotărâre în virtutea articolului 28, o cameră se va pronunţa asupra admisibilităţii şi fondului cererilor individuale introduse în virtutea articolului 34. Decizia cu privire la admisibilitate poate fi luată în mod separat. »
2. La sfârşitul paragrafului 2 este adăugată o nouă propoziţie, cu următorul conţinut : « Cu excepţia deciziei contrare a Curţii în cazuri excepţionale, decizia cu privire la admisibilitate este adoptată separat. »
3. Paragraful 3 este exclus.
Articolul 10
Articolul 31 al Convenţiei este amendat după cum urmează :
1. La sfârşitul paragrafului a, cuvântul « şi » este exclus.
2. Paragraful b devine paragraful c şi este inclus un nou paragraf b, având următorul conţinut :
« b. se pronunţă asupra problemelor cu care Curtea este sesizată de Comitetul Miniştrilor în virtutea articolului 46, paragraful 4 ; şi »
Articolul 11
Articolul 32 al Convenţiei este amendat după cum urmează :
La sfârşitul paragrafului 1, după numărul 34, este inclusă o virgulă şi numărul 46.
Articolul 12
Paragraful 3 al articolului 35 al Convenţiei este modificat după cum urmează :
« 3. Curtea declară inadmisibilă orice cerere individuală introdusă în aplicarea articolului 34 dacă consideră că:
a. cererea este incompatibilă cu prevederile Convenţiei sau Protocoalelor sale, în mod vădit nefondată sau abuzivă; sau
b. reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu important, cu excepţia faptului dacă respectarea drepturilor omului garantate de Convenţie şi Protocoalele sale nu cer în mod obligatoriu examinarea fondului cererii şi cu condiţia de a nu respinge din acest motiv nici o cauză care nu a fost examinată în modul cuvenit de către o instanţă judecătorească internă.”
Articolul 13
La sfârşitul articolului 36 al Convenţiei este adăugat un nou paragraf 3, având următorul conţinut :
« 3. În orice cauză adusă înaintea unei Camere, sau a Marii Camere, Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei poate prezenta observaţii scrise şi poate participa la audieri. »
Articolul 14
Articolul 38 al Convenţiei este modificat după cum urmează :
« Articolul 38 – Examinarea contradictorie a cauzei
Curtea examinează cauza în mod contradictoriu împreună cu reprezentanţii părţilor şi, dacă este cazul, procedează la o anchetă pentru a cărei conducere eficientă Înaltele Părţi contractante interesate vor furniza toate facilităţile necesare. »
Articolul 15
Articolul 39 al Convenţiei este modificat după cum urmează :
« Articolul 39 – Reglementări amiabile
1. La orice moment al procesului, Curtea se află la dispoziţia celor interesaţi în vederea parvenirii la o reglementare amiabilă a cauzei inspirându-se din respectarea drepturilor omului astfel cum ele sunt recunoscute în Convenţie şi în Protocoalele sale.
2. Procedura descrisă la paragraful 1 este confidenţială.
3. În cazul reglementării amiabile, Curtea scoate cauza de pe rol printr-o decizie care se limitează la o scurtă expunere a faptelor şi a soluţiei adoptate.
4. Această decizie este transmisă Comitetului Miniştrilor care va supraveghea executarea termenilor reglementării amiabile astfel cum ei figurează în decizie. »
Articolul 16
Articolul 46 al Convenţiei este modificat după cum urmează :
« Articolul 46 – Forţa obligatorie şi executarea hotărârilor
1. Înaltele Părţi contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curţii în litigiile la care ele sunt părţi.
2. Hotărârea definitivă a Curţii este transmisă Comitetului Miniştrilor care supraveghează executarea ei.
3. Când Comitetul Miniştrilor consideră că supraveghearea executării unei hotărâri definitive este împiedicată de o dificultate de interpretare a acestei hotărâri, el poate sesiza Curtea pentru a-i cere să se pronunţe asupra acestei probleme de interpretare. Decizia de sesizare a Curţii este luată prin votul majorităţii a două treimi a reprezentanţilor care au dreptul de a face parte din Comitet.
4. Când Comitetul Miniştrilor consideră că o Înaltă Parte contractantă refuză să se conformeze unei hotărâri definitive într-un litigiu la care este parte, el poate, după avertizarea acestei Părţi şi printr-o decizie luată prin votul majorităţii a două treimi a reprezentanţilor care au dreptul de a face parte din Comitet, să sesizeze Curtea cu problema respectării de către această Parte a obligaţiei faţă de paragraful 1.
5. Dacă Curtea constată o încălcare a paragrafului 1, ea transmite cazul Comitetului Miniştrilor care va examina măsurile ce urmează a fi luate. Dacă Curtea constată că nu a avut loc nici o încălcare a paragafului 1, ea transmite cauza Comitetului Miniştrilor, care decide să încheie examinarea ei. »
Articolul 17
Articolul 59 al Convenţiei este amendat după cum urmează :
1. Este inclus un nou paragraf 2, având următorul conţinut :
« 2. Uniunea europeană poate adera la prezenta Convenţie. »
2. Paragrafele 2, 3 şi 4 devin respectiv paragrafele 3, 4 şi 5.
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Articolul 18
1. Prezentul Protocol este deschis spre semnare Statelor membre ale Consiliului Europei semnatare ale Convenţiei, care îşi pot exprima acordul de a fi legate prin :
a. semnare fără rezervă de ratificare, acceptare sau aprobare ; sau
b. semnare sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare.
2. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse pe lângă Secretarul General al Consiliului Europei.
Articolul 19
Prezentul Protocol va intra în vigoare în prima zi a lunii care va urma după expirarea unei perioade de trei luni de la data la care toate Părţile la Convenţie şi-au exprimat acordul de a fi legate prin Protocol, în conformitate cu dispoziţiile articolului 18.
Articolul 20
1. La data intrării în vigoare a prezentului Protocol, dispoziţiile sale se vor aplica tuturor cererilor suspendate în faţa Curţii precum şi tuturor hotărârilor a căror executare constituie obiectul unei supravegheri din partea Comitetului Miniştrilor.
2. Noul criteriu de admisibilitate introdus prin articolul 12 al prezentului Protocol în articolul 35, paragraful 3.b al Convenţiei, nu se aplică cererilor declarate admisibile până la intrarea în vigoare a Protocolului. Pe parcursul următorilor doi ani după intrarea în vigoare a prezentului Protocol, doar camerele şi Marea Cameră a Curţii pot aplica noul criteriu de admisibilitate.
Articolul 21
La data intrării în vigoare a prezentului Protocol, durata mandatului judecătorilor care îşi îndeplinesc primul lor mandat este prelungit de plin drept pentru a atinge un total de nouă ani. Alţi judecători îşi încheie mandatul, care este prelungit de plin drept pentru doi ani.
Articolul 22
Secretarul General al Consiliului Europei va notifica Statelor membre ale Consiliului Europei :
a. orice semnare ;
b. depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare ;
c. orice dată de intrare în vigoare a prezentului Protocol conform articolelor 4 şi 7 ;
d. orice alt act, notificare sau declaraţie având legătură cu prezentul Protocol.
În considerarea celor de mai sus, subsemnaţii, având depline puteri în acest scop, au semnat prezentul Protocol.
Încheiat la Strasbourg, la 13 mai 2004, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite o copie certificală fiecăruia din Statele membre ale Consiliului Europei.
Declaratie Universala a Drepturilor Omului din 10 Decembrie 1948
EMITENT: ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE
PUBLICAT IN: Brosura din 10 decembrie 1948
La 10 decembrie 1948, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat si proclamat Declaratia universala a drepturilor omului. Dupa acest act istoric, Adunarea Generala a recomandat statelor membre sa nu precupeteasca nici unul din mijloacele care le stau la dispozitie pentru a publica in mod solemn textul Declaratiei si “pentru a face astfel ca el sa fie distribuit, afisat, citit si comentat, in principal in scoli si in alte institutii de invatamant, indiferent de statutul politic al tarilor sau teritoriilor”.
PREAMBUL
Considerand ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, dreptatii si pacii in lume,
Considerind ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi in care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvintului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a oamenilor,
Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta impotriva tiraniei si asupririi,
Considerind ca este esential a se incuraja dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni,
Considerind ca in Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si in valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarat sa favorizeze progresul social si imbunatatirea conditiilor de viata in cadrul unei libertati mai mari,
Considerind ca statele membre s-au angajat sa promoveze in colaborare cu Organizatia Natiunilor Unite respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale, precum si respectarea lor universala si efectiva,
Considerind ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament,
ADUNAREA GENERALA
proclama Prezenta declaratie universala a drepturilor omului, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile, pentru ca toate persoanele si toate organele societatii sa se straduiasca, avand aceasta declaratie permanent in minte, ca prin invatatura si educatie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure prin masuri progresive de ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva, atat in sinul popoarelor statelor membre, cat si al celor din teritoriile aflate sub jurisdictia lor.
ART. 1
Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi.
Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele in spiritul fraternitatii.
ART. 2
Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate in prezenta declaratie fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alte im prejurari. In afara de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic, juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta tara sau teritoriu sunt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitari de suveranitate.
ART. 3
Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.
ART. 4
Nimeni nu va fi tinut in sclavie, nici in servitute: sclavajul si comertul cu sclavi sunt, interzise sub toate formele lor.
ART. 5
Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
ART. 6
Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica.
ART. 7
Toti oamenii sunt egali in fata legii si au, fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta declaratie si impotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare.
ART. 8
Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constitutie sau lege.
ART. 9
Nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar.
ART. 10
Orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial care va hotari fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra temeiniciei oricarei acuzari in materie penala indreptata impotriva sa.
ART. 11
1. Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pana cand vinovatia sa va fi stabilita in mod legal in cursul unui proces public in care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale.
2. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nu constituiau, in momentul cand au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decat aceea care era aplicabila in momentul cand a fost savirsit actul cu caracter penal.
ART. 12
Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
ART. 13
1. Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat.
2. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara, inclusiv a sa, si de a reveni in tara sa.
ART. 14
1. In caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil in alte tari.
2. Acest drept nu poate fi invocat in caz de urmarire ce rezulta in mod real dintr-o crima de drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.
ART. 15
1. Orice persoana are dreptul la o cetatenie.
2. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba cetatenia.
ART. 16
1. Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei, in decursul casatoriei si la desfacerea ei.
2. Casatoria nu poate fi incheiata decit cu consimtamantul liber si deplin al viitorilor soti.
3. Familia constituie elementul natural, si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.
ART. 17
1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atat singura, cat si in asociatie cu altii.
2. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa.
ART. 18
Orice om are dreptul la libertatea gandirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau
impreuna cu altii, atat in mod public, cat si privat, prin invatatura, practici religioase, cult si indeplinirea riturilor.
ART. 19
Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspindi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.
ART. 20
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire si de asociere pasnica.
2. Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie.
ART. 21
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanti liber alesi.
2. Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa.
3. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate, care sa aiba loc in mod periodic prin sufragiu universal, egal si exprimat prin vot secret sau urmand o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.
ART. 22
Orice persoana, in calitatea sa de membru al societatii, are dreptul la securitatea sociala; ea este indreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala, tinindu-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari, sa obtina realizarea drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale.
ART. 23
1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la ocrotirea impotriva somajului.
2. Toti oamenii, fara nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.
3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atat lui, cat si familiei sale, o existenta conforma cu demnitatea umana si completata, la nevoie, prin alte mijloace de protectie sociala.
4. Orice persoana are dreptul de a intemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.
ART. 24
Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite.
ART. 25
1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciilor sociale necesare; el are dreptul la asigurare in caz de somaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrinete sau in celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, in urma unor imprejurari independente de vointa sa.
2. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Toti copiii, fie ca sunt nascuti in cadrul unei casatorii sau in afara acesteia, se bucura de aceeasi protectie sociala.
ART. 26
1. Orice persoana are dreptul la invatatura. Invatamantul trebuie sa fie gratuit, cel putin in ceea ce priveste invatamantul elementar si general. Invatamantul tehnic si profesional trebuie sa fie la indemina tuturor, iar invatamantul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe baza de merit.
2. Invatamantul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale. El trebuie sa promoveze intelegerea, toleranta, prietenia intre toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentinerea pacii.
3. Parintii au dreptul de prioritate in alegerea felului de invatamant pentru copiii lor minori.
ART. 27
1. Orice persoana are dreptul de a lua parte in mod liber la viata culturala a colectivitatii, de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui.
2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artistica al carei autor este.
ART. 28
Orice persoana are dreptul la o orinduire sociala si internationala in care drepturile si libertatile expuse in prezenta declaratie pot fi pe deplin infaptuite.
ART. 29
1. Orice persoana are indatoriri fata de colectivitate, deoarece numai in cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale.
2. In exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare om nu este supus decat numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv in scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica.
3. Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi in nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite.
ART. 30
Nici o dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicind pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savirsi vreun act indreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate in prezenta declaratie.
