Prejudiciu nepatrimonial. Criterii de evaluare
Cuprins pe materii: Drept civil. Obligaţii. Obligaţii izvorând din cauzare de prejudicii. Răspunderea statului pentru erori judiciare.
Index alfabetic: Drept civil
- Arestare nelegală
- Prejudiciu nepatrimonial. Criterii de evaluare
- Răspunderea statului pentru erori judiciare
- Daune morale
C. civ.: art. 998 şi urm.
C. proc. pen.: art. 504 şi urm.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial se au în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de reclamant pe plan psihic, importanţa valorilor morale lezate şi măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.
Consecinţele produse asupra familiei persoanei împotriva căreia a fost luată, în mod nelegal, măsura arestării preventive sunt expres prevăzute de art. 505 alin. (1) din Codul de procedură penală printre criteriile de care trebuie să se ţină cont la stabilirea întinderii reparaţiei.
I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală,
decizia nr. 1256 din 12 februarie 2004
I. C. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru ca, în temeiul art. 504-506 C. proc. pen., să fie obligat să îi plătească daunele materiale ce i se cuvin pe perioada 31.03.1993-18.02.1994, cât a fost arestat preventiv, respectiv salariul de care a fost lipsit, reactualizat în raport de indicele de inflaţie la zi, precum şi daune morale în cuantum de 3.000.000.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi din 18.08.1993, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune în dauna avutului public, delapidare şi abuz în serviciu contra intereselor publice, pentru toate aceste infracţiuni fiind achitat de Judecătoria Iaşi, prin sentinţa penală nr. 1911 din 11.12.1996, rămasă definitivă prin decizia nr. 284 din 06.03.2000 a Curţii de Apel Ploieşti.
A mai precizat reclamantul că, la data arestării preventive, avea calitatea de director şi timp de 10 luni a fost lipsit de salariu, iar familia privată de suportul său material şi afectiv; cazul a fost puternic mediatizat, reclamantul fiind supus, alături de familie, la o puternică presiune psihică cât şi oprobriului public.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 253 din 04.04.2002, a admis acţiunea reclamantului şi a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să-i plătească suma de 68.688.412 lei, cu titlu de drepturi salariale, şi l miliard lei cu titlu de daune morale.
Curtea de Apel Iaşi, prin decizia civilă nr. 31 din 20.09.2002, a respins apelurile formulate de reclamantul I. C. şi pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, învederând, printre altele, că reclamantul nu era îndrituit la daune morale pentru suferinţele membrilor familiei sale.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, deşi este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţele au avut în vedere o serie de criterii cum ar fi consecinţele negative suferite de reclamant pe plan psihic, importanţa valorilor morale lezate şi măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care cu fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.
Prin privarea sa de libertate, pe perioada 31.03.1993-18.02.1994, reclamantului i s-au adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar durerile psihice şi suferinţele fizice provocate de o atare măsură pot şi trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri.
Astfel, s-a probat că – la data arestării – reclamantul îndeplinea funcţia de director la S.C. „I” S.A. Iaşi, că măsura luată împotriva sa a fost puternic mediatizată şi astfel i-a fost lezată onoarea, demnitatea, statutul social şi profesional, libertatea individuală, drepturi personale nepatrimoniale ocrotite prin lege. De asemenea reclamantul nu a mai fost în măsură să-şi susţină moral şi material familia şi a fost supus oprobriului public. O atare situaţie a durat cca. 11 luni, producându-i reclamantului un prejudiciu moral care, în raport de criteriile deja expuse, a fost corect apreciat de instanţe la suma de 1 miliard de lei.
Faţă de cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat.
