Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate privată.
Index alfabetic : dispoziţie a primarului
- restituire în natură
- drept de folosinţă specială
- drept de proprietate
- cetăţean străin
Constituţia României : art. 44 alin. (2)
În condiţiile art. 44 alin.(2) din Constituţie, proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
De vreme ce reclamanta este moştenitoarea legală a celei care a cumpărat o cotă parte din imobil de la proprietarul acestuia, în aplicarea textului constituţional, trebuie recunoscut dreptul de proprietate şi nu doar de folosinţă asupra terenului a cărui restituire în natură o solicită.
ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr. 6614 din 4 noiembrie 2008
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, F.G. a chemat în judecată Primăria oraşului Băile Tuşnad, solicitând să se dispună anularea dispoziţiei nr. 114/2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei dispoziţii motivate pentru restituirea unui imobil în cotă parte de 1/1, situat în oraşul Băile Tuşnad.
Prin sentinţa civilă nr. 2842 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Harghita a admis în parte excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată de pârâtul oraşul Băile Tuşnad, prin primar, în ceea ce priveşte obligarea la emiterea unei dispoziţii motivate pentru restituirea imobilului situat în Băile Tuşnad, în cotă parte de 1/1 în favoarea reclamantei şi a fost respins acest capăt de cerere.
A fost admisă în parte acţiunea şi a fost anulată dispoziţia nr. 114/2006 emisă de pârât, acesta fiind obligat să emită o nouă dispoziţie privind stabilirea unui drept de folosinţă specială pentru reclamantă, pentru suprafaţa de 421 m.p., ce reprezintă cota de ½ parte din terenul în suprafaţă de 842 m.p. aferent casei de locuit.
Prima instanţă a reţinut că, deşi dispoziţia atacată se referă la stabilirea dreptului de folosinţă al reclamantei asupra terenului aferent casei de locuit, pe lângă solicitarea anulării acestei dispoziţii, se reiterează cererea de restituire în natură a întregului imobil, care a mai făcut obiectul unui proces soluţionat în mod irevocabil, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 163 alin.(1) C.proc.civ.
Cât priveşte fondul cauzei, s-a reţinut că din probele administrate rezultă că reclamantei i s-a stabilit dreptul de folosinţă specială asupra unei suprafeţe de teren mai reduse decât aceea la care este îndreptăţită şi care se regăseşte la faţa locului.
Prin decizia civilă nr. 23 A din 12 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, a fost admis apelul declarat de reclamanta F.G.
Sentinţa a fost schimbată în parte în sensul că a fost anulată dispoziţia nr. 114/2006 emisă de pârât, care a fost obligat să emită o nouă dispoziţie pentru stabilirea unui drept de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafaţa de teren de 421 m.p., ce reprezintă cota parte de ½ din terenul în suprafaţă de 842 m.p., teren aferent casei de locuit, situat în Băile Tuşnad. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În considerentele deciziei s-a arătat că, faţă de prevederile Constituţiei României, reclamantei i se cuvine a-i fi restituită proprietatea asupra terenului în litigiu, respectiv asupra cotei de ½ din terenul identificat prin expertiza extrajudiciară care a stat la baza hotărârii atacate, expertiză necontestată de părţi.
Primarul oraşului Băile Tuşnad a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi pct.10 C.proc.civ.
Recurentul a arătat că în mod nelegal nu s-a reţinut autoritatea de lucru judecat, deoarece notificarea formulată de F.G. a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 54/2002 a Primarului oraşului Băile Tuşnad, dispoziţie atacată în justiţie şi rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3192/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin această hotărâre s-a stabilit că F.G. nu poate cere mai mult decât a avut autorul ei, iar acesta a avut numai ½ din imobil.
S-a mai susţinut că reclamanta este cetăţean străin şi i s-a recunoscut un drept special de folosinţă asupra terenului conform art. 41 din Constituţia României, nerevizuită la data când a fost emisă decizia.
Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a ţinut cont de soluţia dată prin decizia nr. 3192/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală pentru că nu a considerat întemeiată pretenţia de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren mai mare decât cea avută în vedere prin dispoziţia nr. 54/2002, coroborat cu principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.
Ambele instanţe de fond au stabilit că întinderea dreptului reclamantei asupra terenului în litigiu este de 421 m.p. teren, ceea ce reprezintă ½ din întreaga suprafaţă, corespunzător celor hotărâte de instanţa supremă.
Pe de altă parte, în condiţiile art. 44 alin.(2) din Constituţie, proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
De vreme ce reclamanta este moştenitoarea legală a antecesoarei T.M., care a cumpărat cota de ½ de la proprietarul F.N., în aplicarea textului constituţional menţionat, instanţa de apel i-a recunoscut acesteia în mod corect dreptul de proprietate şi nu doar de folosinţă asupra terenului menţionat.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că instanţa de apel a făcut aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale sus enunţate, motiv pentru care criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C.proc.civ. şi, în raport de dispoziţiile art. 312 alin.(1) C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
