Regimul juridic al terenului preluat în baza Legii nr. 58/1974 în cazul în care construcţia a fost preluată de stat ulterior înstrăinării şi apoi demolată.

Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate privată.

Index alfabetic : teren preluat de stat

- construcţie demolată

- persoană îndreptăţită

- măsuri reparatorii

Legea nr. 10/2001

HG nr. 250/2007, art. 1.4 lit. c

Legea nr. 18/1991, art. 36 alin.(3)

Legea nr. 58/1974, art. 30

Regimul juridic al terenurilor preluate de stat în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este stabilit prin Legea nr. 18/1991 în favoarea dobânditorilor construcţiei, pentru care este prevăzut dreptul de a obţine titlul de proprietate, însă, faţă de conţinutul art. 36 alin.(3) din Legea nr. 18/1991, terenul aferent construcţiei are regimul juridic stabilit de text numai în ipoteza existenţei construcţiei.

În ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcţia proprietatea dobânditorului a fost preluată şi mai apoi demolată, potrivit art. 1.4 lit. c din HG nr. 250/2007, regimul juridic al terenului rămâne supus incidenţei Legii nr. 10/2001 în favoarea proprietarului terenului de la data trecerii acestuia în proprietatea statului sau a moştenitorilor acestuia, deoarece dobânditorul construcţiei demolate nu mai are dreptul/vocaţia de a obţine titlul de proprietate pentru terenul aferent construcţiei, în condiţiile Legii nr. 18/1991.

Atunci când construcţia, fiind preluată de stat ulterior dobândirii prin testament şi demolată, terenul are regimul juridic prevăzut de Legea nr. 10/2001, iar faţă de prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii există în favoarea proprietarului terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.

ICCJ, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.184 din 15 ianuarie  2009

Prin sentinţa civilă nr. 1929/2006, Tribunalul Timiş a respins cererea formulată de reclamanta K.M. în contradictoriu cu Primarul municipiului Timişoara, Consiliul local al municipiului Timişoara şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.

Instanţa a reţinut că în CF nr. 1227 Timişoara, la data de 6 iulie 1977, a fost înscris dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 644 m.p. în favoarea numitei A.E., cu titlu de moştenire. Aceasta a dobândit dreptul de proprietate şi asupra construcţiei, iar „la data de 1 noiembrie 1992, imobilul casă trece în favoarea numitei C.M. cu titlu de moştenire testamentară”. Terenul aferent construcţiilor „a trecut în favoarea statului, potrivit dispoziţiilor legale din perioada respectivă”.

Reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită cu privire la construcţii, însă, cu privire la teren, cererea este neîntemeiată, deoarece terenul a trecut în proprietatea statului de la numita A.E.

Pentru construcţiile demolate s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel Timişoara, prin decizia civilă nr. 469 din 25 octombrie 2007, a admis apelul declarat de reclamanta K.M., însuşit de moştenitorul ei legal K.V., a schimbat sentinţa apelată, a admis acţiunea şi a dispus anularea în parte a dispoziţiei nr. 47/2006 emisă de Primarul municipiului Timişoara.

A fost obligat pârâtul să restituire în natură terenul în suprafaţă de 600 m.p. şi să stabilească despăgubirile cuvenite pentru terenul în suprafaţă de 44 m.p., care nu poate fi restituit în natură şi să înainteze respectiva dispoziţie împreună cu întreaga documentaţie Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor.

Instanţa de apel a reţinut că prin notificările nr. 212/2001 şi nr. 81/2001, K.M. a solicitat restituirea unui teren în suprafaţă de 644 m.p., preluat de stat conform Legii nr. 58/1974. Reclamanta a solicitat şi despăgubiri pentru construcţiile expropriate după dobândirea lor prin testament.

Prin dispoziţia nr. 47/2006 emisă de Primarul municipiului Timişoara au fost admise în parte pretenţiile reclamantei, fiind stabilite despăgubiri pentru construcţii. La punctul 1 din decizie, s-a menţionat că se respinge solicitarea pentru restituirea terenului, deoarece preluarea lui conform Legii nr. 58/1974 nu cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001.

S-a mai reţinut că A.E. nu era în viaţă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, însă reclamanta, în calitate de beneficiară a unui testament universal, are dreptul de a solicita şi obţine măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Pentru terenul în suprafaţă de 44 m.p. care nu poate fi restituit în natură, Primarul Municipiului Timişoara are obligaţia să stabilească despăgubiri şi să înainteze dispoziţia Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice), prin D.G.F.P. Timiş, Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara.

Ministerul Finanţelor Publice, invocând art. 304 pct. 9 C.proc.civ., a arătat că dreptul de proprietate asupra terenului a fost înscris în favoarea numitei A.E. cu titlu de moştenire, iar în favoarea numitei K.M. a trecut cu titlu de moştenire testamentară numai casa. Terenul aferent construcţiilor a trecut în proprietatea statului, conform dispoziţiilor

legale din acea perioadă, iar reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită numai pentru construcţii.

Recurenţii Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara, invocând art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C.proc.civ., au arătat că prin dispoziţia contestată au fost respinse cele două notificări, deoarece terenul preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974, nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001. Potrivit art. 30 din Legea nr. 58/1974, dobândirea terenurilor era posibilă numai prin moştenire legală, iar, în caz de înstrăinare, inclusiv prin testament, terenul trecea în proprietatea statului. Notificatoarea K.M., în calitatea ei de moştenitoare testamentară, a dobândit dreptul numai asupra construcţiei.

Modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor trecute în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974 fiind reglementat prin Legea nr. 18/1991, greşit instanţa de apel a reţinut că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Analizând recursurile, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C.proc.civ., s-a constatat că nu sunt fondate.

Recurenţii Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara au invocat şi art. 304 pct. 8 C.proc.civ., însă nu au formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text.

Susţinerea Ministerului Finanţelor Publice că reclamanta, care a dobândit dreptul de proprietate numai asupra construcţiei, nu are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru terenul aferent construcţiei nu este întemeiată.

De asemenea, sunt neîntemeiate susţinerile recurenţilor Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara că regimul juridic al terenului preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974 este stabilit de Legea nr. 18/1991, că reclamanta trebuia să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 şi că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

În raport de înscrisurile depuse în faţa instanţelor, terenul care face obiectul notificării, aferent construcţiei dobândită de legatara K.M., a trecut în proprietatea statului la data de 5 august 1982, când a decedat fosta proprietară A.E.

Ulterior, prin Decretul de expropriere nr.354/1989, a fost preluată de stat din proprietatea moştenitoarei testamentare, reclamanta K.M. şi construcţia dobândită de aceasta prin legat.

Regimul juridic al terenurilor preluate de stat în condiţiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este stabilit prin Legea nr. 18/1991 în favoarea dobânditorilor construcţiei, pentru care este prevăzut dreptul de a obţine titlul de proprietate, însă, faţă de conţinutul art. 36 alin.(3) din Legea nr. 18/1991, terenul aferent construcţiei are regimul juridic stabilit de text numai în ipoteza existenţei construcţiei.

În acest sens, art. 36 alin.(3) din Legea nr. 18/1991 dispune „Terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor”.

În ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcţia proprietatea dobânditorului a fost preluată şi mai apoi demolată, potrivit art. 1.4 lit. c din HG nr. 250/2007, regimul juridic al terenului rămâne supus incidenţei Legii nr. 10/2001 în favoarea proprietarului terenului de la data trecerii acestuia în proprietatea statului sau a moştenitorilor acestuia, deoarece dobânditorul construcţiei demolate nu mai are dreptul/vocaţia de a obţine titlul de proprietate pentru terenul aferent construcţiei, în condiţiile Legii nr. 18/1991.

Prin urmare, în speţă, construcţia fiind preluată de stat ulterior dobândirii ei prin testament de către legatară (autoarea intimatului) şi demolată, terenul are regimul juridic prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Intimatul K.V., moştenitor al reclamantei K.M., are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, deoarece autoarea sa a avut acest drept în calitate de moştenitoare testamentară a fostei proprietare A.E.

Faţă de prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii există în favoarea proprietarului terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului (în speţă A.E.), însă art. 4 alin.(2) din lege dispune că de prevederile legii beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite, iar K.M. a avut, conform testamentului, calitatea de  moştenitoare testamentară a defunctei pentru întreaga avere mobilă şi imobilă.

Terenul făcând obiectul Legii nr. 10/2001, susţinerea recurenţilor Primarul municipiului Timişoara şi Consiliul local al municipiului Timişoara că reclamanta K.M. trebuia să formuleze cerere în baza Legii nr. 18/1991, nu este întemeiată.

În privinţa pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor, prin sentinţa primei instanţe s-a reţinut că „acţiunea urmează a fi respinsă întrucât dispoziţia atacată a fost emisă de Primarul municipiului Timişoara”, iar prin decizia atacată acest pârât nu a fost obligat la executarea vreunei prestaţii.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de pârâţi au fost respinse.