Teren aferent locuinţei cumpărată în temeiul Legii nr. 112/1995. Trecerea în domeniul public al municipiului. Nelegalitate.

Legea nr. 213/1998, art. 1  art. 3 alin.(1)-(4),

art. 7 alin.(1) lit.e, art. 8 alin.(1)

Legea nr. 554/2004, art. 4 alin. (1)

Legii nr. 112/1995,  art. 26 alin.(3)

Cuprins pe materii : Drept administrativ.

Index alfabetic :         domeniu privat

domeniu public

drept de folosinţă

drept de proprietate. Vocaţie

excepţie de nelegalitate

interes public

imobil

persoană vătămată

teren aferent unei construcţii dobândite în temeiul

unitate administrativ-teritorială

În raport cu prevederile art. 3 alin. (4) art. 7 alin. (1) lit. e)şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, rezultă că:

-         trecerea unui bun din domeniul privat în domeniul public al unui municipiu  se poate face numai cât priveşte bunurile prevăzute la pct. III din Anexa la Legea nr. 213/1998 sau alte bunuri  de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local;

-         fac parte din domeniul public local numai acele bunuri care reprezintă  sau încorporează valori destinate a fi folosite în interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public.

Includerea în domeniul public local a unui teren aferent unei construcţii dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, fără a fi fost probată împrejurarea că trecerea respectivului imobil în domeniul public s-a realizat pe temeiul unui interes public sau pentru cauză de utilitate publică, încalcă prevederile Legii nr. 213/1998 şi vatămă interesele legale ale dobânditorului construcţiei, ce are asupra acelui teren, atât un drept de folosinţă cât şi   – potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 112/1996 şi a art. 33 din Normele metodologice privind aplicarea acestei legi, stabilite prin H.G. nr.20/1996, astfel cum au fost acestea modificate şi completate prin H.G. nr. 11/1997 – vocaţia unui drept de proprietate.

Î.C.C.J,  Secţia contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 1245 din 5 martie 2009

Prin încheierea nr. 823 din 17 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş, Curtea de Apel Timişoara a fost investită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantul C.V.M., în contradictoriu cu Guvernul României şi Statul Român, prin Consiliul Local Timişoara, în ceea ce priveşte poziţia nr. 3535 din H.G. nr. 1016/2005, pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş.

Prin sentinţa civilă nr. 234 din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ, constatând întemeiată excepţia invocată, în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis-o şi a constatat nelegalitatea poziţiei nr. 3535 din anexele la H.G. nr. 1016/2005.

Instanţa a constatat că reclamantul are dovedit un drept de proprietate asupra unui imobil-construcţie, ce a făcut obiectul Legii nr. 112/1995 şi asupra terenului aferent acestei construcţii are constituit un drept de folosinţă, iar includerea imobilului în inventarul domeniului public al municipiului Timişoara, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 şi ale Legii nr. 112/1996.

S-a mai reţinut şi că, întrucât prin dispoziţiile Legii nr. 112/1995 terenurile aferente locuinţelor dobândite sub imperiul acestei legi au devenit proprietatea cumpărătorilor acestora, includerea în anexele HG nr. 1016/2005, poziţia 3535 a terenului în inventarul domeniului public al municipiului Timişoara, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 raportat la art. 33 din H.G. nr. 11/1997 care modifică Normele de aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin H.G. nr. 20/1996.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Municipiul Timişoara – prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara precum şi Guvernul României.

Cererea de recurs formulată de Municipiul Timişoara şi de Consiliul Local al Municipiului Timişoara a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile  art. 304 pct.8-9 C.proc.civ., susţinându-se greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ, având în vedere că prin  H.G. nr. 1016/2005, ce a făcut obiectul excepţiei de nelegalitate, nu s-a adus atingere unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim.

Recurenţii au arătat că hotărârea de guvern a fost emisă în temeiul art. 108 alin.(2) din Constituţie, deci pentru organizarea executării Legii nr. 213/1998.

Prin H.G. nr. 1016/2005 a fost modificată şi completată H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş, în baza hotărârii consiliului local prin care s-a propus trecerea terenului  în domeniul public ce a fost adusă la  cunoştinţă publică prin afişarea la avizierul Primăriei Municipiului Timişoara precum şi prin publicarea pe pagina de internet a autorităţii publice locale. S-a subliniat faptul că actualizarea inventarului bunurilor cuprinse în domeniul public al judeţului, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş a fost impusă de necesitatea delimitării patrimoniului public al noilor unităţi administrativ-teritoriale şi reinventarierii bunurilor aparţinând domeniului public al comunelor reorganizate, în conformitate cu  Legea nr. 83/2004 privind înfiinţarea unor comune.

Guvernul României şi-a întemeiat cererea de recurs  pe dispoziţiile art. 304 pct.9 şi art. 3041 C.proc.civ., arătând că H.G. nr. 1016/2005 a fost adoptată  conform art. 108 din Constituţia României şi art. 21 alin.(3) din Legea nr. 213/1998, precum şi  cu respectarea Legii nr. 24/2000 şi a Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 50/2005 (în vigoare la acea dată).

Recurentul a arătat că  instanţa  fondului a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 112/195 şi pe cele ale art. 33 din H.G. nr. 11/1997, iar în condiţiile în care autorul excepţiei de nelegalitate nu a făcut dovada că ar fi titularul unui drept real asupra terenului menţionat la poziţia 3535 din H.G. nr. 1016/2005 nu se poate accepta  susţinerea că prin acest act administrativ s-a adus vreo vătămare drepturilor recunoscute de lege intimatului-reclamant; efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este  doar de atestare a regimului juridic al proprietăţii publice diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private, ce aparţine  tot unităţii administrativ-teritoriale care prin HCL nr. 166/2003, modificată, completată şi adusă la cunoştinţă publică, şi-a însuşit completările la

Inventarul bunurilor din domeniul public al Municipiului Timişoara.

Recursurile sunt nefondate

Conform art. 3 alin.(4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia (modificată şi completată) domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din Anexa la lege şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin lege  bunuri de uz sau interes public naţional sau judeţean.

Potrivit art. 8 alin.(1) din acelaşi act normativ, trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, în baza art.7 lit.e se face, după caz, prin hotărâre a guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a  consiliului local.

Totodată, în condiţiile art. 7 alin.(1) lit.e din Legea nr. 213/1998, dreptul de proprietate publică se dobândeşte prin trecerea  unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al  acestora, pentru cauză de utilitate publică.

În fine, prin art. 3 alin.(1) din Legea nr. 213/1998 se statuează că domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin.(4) din Constituţie, din cele stabilite în Anexa care face parte integrantă din lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.

Rezultă din prevederile legale sus amintite, că trecerea unui bun din domeniul privat în domeniul public al unui municipiu (în speţă municipiul Timişoara) se poate face numai cât priveşte bunurile prevăzute la pct. III din Anexa la Legea nr. 213/1998 sau alte bunuri  de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local şi că fac parte din domeniul public local numai acele bunuri care reprezintă  sau încorporează valori destinate a fi folosite în interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public.

În speţă, învestită prin încheierea din 9 iulie 2008 a Tribunalului Timiş, Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal a fost sesizată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu verificarea legalităţii parţiale a H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 977/2002 (privind atestarea domeniului  public al judeţului Timiş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Timiş), mai exact a poziţiei 3535 din Anexa 2 la H.G. nr. 1016/2005.

Dezlegarea dată excepţiei de nelegalitate este cea corectă, fiind susţinută atât de materialul probator administrat cât şi de normele legale incidente, respectiv Legea nr. 213/1998 şi Legea nr. 112/1995 modificată şi completată, precum şi normele  metodologice de aplicare a acestei din urmă legi, cu  modificările şi completările ulterioare.

Este de necontestat că reclamantul a dobândit imobilul construcţie înscris în CF nr. 128800 Timişoara nr. top 12643/1 apartament nr. 1, care a făcut obiectul  Legii nr. 112/1995.

Nu poate fi primită afirmaţia recurenţilor privind  lipsa unor  dovezi din partea  intimatului-reclamant a unor vătămări aduse drepturilor sale, în spiritul Legii contenciosului administrativ, acesta justificându-şi în proces calitatea de „parte interesată” în sensul art. 4 din această lege.

Intimatul-reclamant a fost vătămat într-un interes legitim, deoarece în calitate de cumpărător al construcţiei  în condiţiile  Legii nr. 112/1995 este îndreptăţit să dobândească  un drept de proprietate asupra terenului aferent construcţiei, în temeiul art. 26 alin.(3) din lege şi art. 33 din Normele metodologice de aplicare a acesteia (astfel cum au fost  modificate şi completate prin H.G. nr. 11/1997).

Revenind la criticile recurenţilor fundamentate în principal pe prevederile Legii nr. 213/198, trebuie  subliniat că  în cauză nu a fost probată  împrejurarea că trecerea bunului de la  poziţia 3535 din Anexa la H.G. nr. 1016/2005 în domeniul public al Municipiului Timişoara s-a realizat pe temeiul unui interes public sau pentru cauză de utilitate publică.

Fiind încălcate, aşadar, prevederile art. 1, art. 3 alin.(1) şi alin.(4) şi cele ale art. 7 alin.(1) din Legea nr. 213/1998 privind  proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, citate mai înainte, concluzia care se desprinde este  aceea a legalităţii  şi temeiniciei sentinţei pronunţate în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 de către instanţa Curţii de Apel Timişoara.

Soluţia este susţinută şi de faptul că nici hotărârea de guvern contestată şi nici nota de fundamentare în baza căreia a fost emisă nu conţin împrejurările care au determinat calificarea terenului  în litigiu ca fiind de uz sau de interes public şi nici care este cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat de organul deliberativ al unităţii administrativ-teritoriale că se impunea trecerea  imobilului din domeniul privat în domeniul public al Municipiului Timişoara.